Declar în-curând-celebrul citat din titlu proprietate personală. Nu-ţi place? Hey, câţi oameni au creat ceva la viaţa lor? Mie deja mi se copiază munca, deci am reuşit în viaţă.
Vă mai anunţ că Iron Maiden e ascultabil, dar pentru un motiv dubios nu reuşesc să relaţionez cu muzica lor şi mă întind instinctiv după Ctrl+PageDown. Nu vreau să mă convingeţi de vreun contrariu, ghinionul meu că nu voi aprecia vreodată la maxim pe aceşti mari clasici.

Încep să mă enervez grAv când văd greşeli de gramatică. Enorm, devin turbat, sălbatic, aş bate pe cineva! Văd negru în faţa ochilor şi mă gândesc cu jena corespunzătoare că eu nu am excelat niciodată la şcoală, în generală am fost elev de media 9-şi-un-sfert, în liceu puţin-sub-9 iar de facultate mi-e şi ruşine să mai amintesc - dar ştiu să scriu corect româneşte, în cele mai multe cazuri. Şi da, s-au schimbat multe de pe vremea mea, mi-e milă de cei mai tineri care s-au constituit într-un mare covor de bătut pentru feluriţi miniştri ai învăţământului (cred că Adomniţei intră în top 5 caricaturi ministeriale, nu?). Şi da, ştiu că în liceu nu se face gramatică ci doar literatură - îţi pun în braţe lecturi obligatorii care devin sinistre doar pentru că sunt musai.

Dar rămâne întrebarea: de ce? De ce puştii de 15-20 de ani din ziua de azi nu ştiu să scrie corect? Cum şi mai ales unde s-a produs ruptura? Întrebări filosofice.
Poate că într-un an, nişte idioţi care trăgeau pe nas s-au gândit să redacteze manualele şcolare cu greşeli în ele. Şi uite-aşa a început un lanţ de erori voite umane care a degenerat de generaţii întregi. Nu? Ştiu, cam slab.

Hai să dăm vina pe altceva. Pe manelişti. Dar maneaua e strigată, ce legătură are cu scrisul? Era într-o vreme în Bravo (da, am citit şi eu Bravo cândva) o rubrică "frumoasă" cu versuri ale pieselor, pentru karaoke sau mai ştiu eu ce - cel mai amuzant era să citeşti traducerile unor rime din engleză/germană care îţi provocau dureri de cap. Mă rog, ideea era că ar putea, dar NU se întâmplă asta. Nu e de la manele.

Să fie de la profesori? Păi profesorii ăstora mici sunt mai mari ca mine, iar eu fiind o generaţie respectabilă s-ar presupune, normal, că şi cei mai mari sunt ok, de vreme ce degradarea a fost treptată (să nu credeţi că mă laud în vreun fel). Ştiu şi eu poveşti despre nivelul de pregătire tot mai slab al profesorilor suplinitori, că pleacă afară, că nu pot să se întreţină din asta şi apelează la alte meserii. Şi tot nu se justifică prostia junimii.

Mi-e greu să cred că aceşti copii pur şi simplu se indobitocesc din ce în ce mai mult. Sper să-şi revină, dar n-am să fiu eu cel care să îi ajute.