Mama lor de vânzători ambulanţi!
Un cetăţean respectabil care se întâmplă să fiu eu încerca să achite o vizită la dentist. Normal, recepţionera nu are bani să-mi dea rest. Eu am şi cerut banii în avans că să am să le plătesc şi ei nu catadicsesc să facă nici cel mai mic efort să uşureze viaţa ambelor părţi. Normal, eu trebuie să mă duc să schimb, dar să las rucscacul acolo, şi asta după o lungă perioadă de gândire, nu cumva vrea să fugă fără să plătească 20 de lei, golanul.
Pentru 6 bancnote amărâte cu suma de 100 lei a trebuit să mă milogesc la trei chioşcuri de cartier din spatele blocurilor gri din Militari. Eram la concurenţă cu trei puşti impielitati care voiau şi ei să schimbe 50 lei.
Cred că ştim amândoi că ai bani să-mi schimbi. Dar pe tine te doare în cur de problema mea, îţi urmăreşti interesul, de parcă e chioşcul lu' tac-tu. Oare dacă aş fi fost la fel de mârlan ca tine şi aş fi cumpărat o gumă cu 100 de lei era mai bine? Oare ai fi refuzat să mă serveşti? Mai mai că te-aş înţelege dacă nu aş şti că e ATÂT de simplu să faci rost de bani schimbaţi, te tragi atâta pe cur cu mărunţii tăi!
A trebuit să merg până după Gorjului ca să scot bani de la un bancomat. Trebuie să recunosc că apreciez mai mult hypermarketurile şi a lor plată prin card şi îmi va face deosebită plăcere să fac asta dacă voi locui în ţări mai vestice.
Şi dacă tot m-am enervat, să le zic de diabet şi celor de la magazinul din spatele P7. Cei mai mulţi vânzători sunt femei şi cele mai multe din vânzătoarele femei te privesc cu scârbă şi îţi dau restul în acelaşi spirit. O chestie extrem de simplă, dar pentru care îmi vine să îi izbesc cu capul de tejghea. Această tejghea e netedă şi lucioasă. Vânzătoarea îţi pune un număr de monede, de obicei de 10 bani, dacă nu îi e prea scârbă să îţi dea rest (pt că uneori îţi oferă bomboane sau îţi cere ţie mărunt că ea n-are) . Aceşti bani îi pune pe tejghea. Ar putea foarte frumos să ţi-i aşeze în mână, dar alege să îi pună jos, de unde tu te chinui să le ridici, fiind dificil ca naiba. Şi eu mă simt de căcat încercând să iau monede de 10 bani câte una, mai ales dacă e coadă. Deşi sunt banii mei. Maică-mea zicea demult, când lucra la un chioşc, că e frumos să laşi măruntul acolo, îl poate folosi omul ca să-şi cumpere un bilet până acasă. Dar pe vremea aia era mai multă sărăcie. Şi pentru că era maica-mea, era şi mai multă sărăcie.
E un singur bărbat care vinde şi omul e şi politicos şi îţi mai şi oferă rest ŞI bon direct în mână. Ar fi drăguţ dacă cei mai mulţi vânzători nu ţi-ar fute ziua iremediabil şi sistematic, încă mai sper.
3 Responses to Scârţari!
am si eu problema asta. desi cumpar aproape in fiecare zi de la buticul de vis a vis, inca mai primesc rest lame de guma Winterfresh [care nu-mi place deloc].
dupa ce i le-am refuzat sistematic cateva saptamani la rand, la un moment dat, intr-o zi mai proasta, i-am zis sec sa pastreze restul pana fac de-un pachet de pastile Airwaves si s-a strambat la mine.
[din cate stiu eu exista lege impotriva restului in produse, dar n-am verificat si nu bag mana-n foc.]
Mdeh, alea din Carrefour / Cora îs dresate să îţi pună monedele direct în mână, dar, la magazinaşe au obiceiu' de a le lăsa pe tejghea. Zici că ii e frică să nu ia SIDA dacă îşi apropie mâna de noi (muritorii de rând), sau poate îi face plăcere să ne vadă cum ne chinuim să le culegem de pe tejghea. Dacă nu aş fi un om extrem de calm, probabil aş face-o pe una din ele să le înghită (într-o zi mai proastă)
ideea de baza era ca atunci cand ti se intampla, ti se intampla pana la capat. eu m-am obisnuit cu vanzatorii in general, uneori totusi dau pe-afara.
Something to say?