In fata lui, un muc de tigara perfect vertical troneaza in scrumiera. El nu fumeaza, dar are nenorocul sa fie intr-o familie de fumatori sau toleranti. In general el nu se considera norocos, si asta se vede si prin tipetele vecinilor, de care sunt despartiti doar de un gard de lemn. Sunt tigani, nu in sensul de rromi, ci in sensul folosit de Basescu.
Pe masa birou e un haos etern. Peste jumatate din suprafata e acoperita de monitor si imprimanta. Se gasesc multe alte nimicuri pe el, nici nu indrazneste sa afle ce e in sertare sau pe rafturile bagate in peretele din spate. Ar trebui sa fie camera lui, insa nu s-a simtit niciodata acasa aici. In schimb, fratele lui si-a construit cotetul vizuina barlogul aici: postere vechi din Playboy atarna de pereti, postere din Playboy-urile cumparate de el, biblioteca e doar un suport pentru carti (ar fi o rusine pentru orice cititor care se respecta, insa, cum el se simte rupt de locul asta, nu se simte stanjenit). In schimb, in biblioteca sunt cateva colectii dragi lui, comandate de la Prietenii Cartii. Cand era mic si inca prea naiv si deschis, visa sa colectioneze cartile fabuloase cumparate prin posta. Facea calcule saptamanale unde in buget intrau si comenzi de carti cu coperta groasa, lucioasa, durabila, hartie de calitate, de ti-era mai mare dragul sa o tii in mana. A fost o incercare buna, si-a zis. Acum stau 3 colectii in biblioteca, toate neterminate. Nu le lipsesc multe carti, insa destule cat sa nu fie satisfacut. Cand o sa se mute in casa proprie (in Bucuresti, nu in Galati) ele vor pune baza unei viitoare biblioteci cu care sa se mandreasca si in fata Dianei sau a lui Gelu! Si brusc isi aduce aminte de multele lui hobby-uri de cand era mic, inclusiv filatelia, colectionatul de surprize, trasul cu prastia, crearea de arme din tevi, robotei din pachete de tigari si multe alte prostii.
Dar acum nu are dispozitia necesara. Isi alunga repede gandurile, sunt lucruri grele care il asteapta, examen duminica, inca o zi in soare, drumul inapoi in Capitala si peste toate starea de neimplinire, ceva lipsa, sentiment constant de foarte mult timp... nici el nu mai stie cand s-a simtit complet multumit si fericit in pielea lui.
Acum nu are decat sa traverseze iar curtea inexpresiva pana in casa principala. Arunca doar o privire celor 3 tulpine de floarea soarelui care au aparut in lipsa lui. Cateaua iar se uita timida la el, inca nu il iubeste. Eh, e de inteles, n-a prea fost aici. In gradina, Ciufi cel galben vaneaza himere cu labutele, ca apoi la noapte sa se urce in patul maica-mii sa se lafaie. Hmm, si pana acum 3 luni cica era pisica domestica.
N-are nimic de facut decat sa se uite la tv si sa incerce chinuit sa invete undeva dupa ora 11-12, si din cauza ca sigur n-o sa inteleaga nimic va adormi si mai agitat, pentru ca e deja a doua zi de invatat si nu s-a lipit nimic de el. O sa o dea in bara la examenul asta, mai mult ca sigur. Dar sunt si lucruri mai importante decat examenele, nu?