Orice constructie, cat de entuziast ar fi fost arhitectul, pe cat de multa daruire au dat muncitorii, e sortita inevitabil pieirii. Pentru ca nu se face doar cu sufletul. Iti trebuie granit, beton, otel, grinzi solide de sustinere, macar bete de trestie si sfoara rezistenta. Cu origami nu faci nimic. E un trofeu pe care nici nu l-ai castigat, pur si simplu il ai in vitrina. In schimb, daca vrei sa te bazezi pe ceva, construieste ceva durabil. Chiar si o casa pentru caine, orice. Ii faci destul loc, ii pui si placuta cu numele deasupra si va fi super incantat, rasplatindu-te cu fidelitate si credinta. Daca ii faci casa din carton... ei bine, nu e exemplul bun, dar o sa te pedepseasca Doamne-Doamne.
Fa planuri in minte, creioneaza-le pe parcurs, insa nu uita sa iei in considerare si elementul solid, adica realitatea. Daca nu ti le construiesti ancorate in realitate, prima pala de vant o sa le dea jos. Cea mai mare greseala pe care o poti face e sa te legi de toate reperele cu cate un fir de paianjen, crezand ca vei fi mai echilibrat si, daca se rup cateva legaturi, ramai cu restul. E si o vorba cu doi iepuri. Oare cine a descoperit proverbele astea, pare sa fi fost o fiinta superioara noua, care s-a gandit sa nu bata la ochi si le-a imprastiat in toate zonele tarii, sa se chinuie niste prosti sa le culeaga mai apoi.
Si daca ai sa alegi sa nu te ancorezi in realitate, n-ai decat sa te visezi plutind. Chiar asa se va intampla, vei fi luat de vant si purtat incotro vrea el, asta daca esti atat de naiv incat sa crezi ca viata ti-e scrisa dinainte.
Viata e ca un autopilot, poti sa iti asumi carma oricand, intrebarea e: te tine? stii sa pilotezi?