Deci eu personal consider ca am facut progrese imense in privinta increderii de sine. Dar nu despre mine e vorba. E vorba de oamenii din jurul meu.
Impropriu spus, oamenii cu care interactionez. E cunoscut faptul ca femeile se hranesc cu complimente. "Women need food, water and compliments. And an occasional pair of shoes.."(Chris Rock). But this is frikin ridiculous! Fetele astea sunt torturate de nesigurante on a daily basis, hourly chiar. Daca le arunci un os, se sperie, nu alta. Incerci sa ii spui fetei ca e frumoasa, se ambaleaza si roseste si cine mai stie cate ii trec prin minte. Asta e cazul cel mai fericit, in care accepta complimentul. In multe cazuri il resping cu atata violenta, incat incepi sa te intrebi cu ce ai ofensat-o. De cele mai multe ori, pur si simplu trece pe langa ele, pentru ca deja au o realitate paralela in care se considera ori urate, ori proaste, ori grase, etc. Chiar nu inteleg de unde o atata subestimare. Nu se poate pune pe seama ochiului critic pe care il au fetele. E imposibil ca cineva sa nu le fi vazut frumusetea si sa nu exclame vreodata "omg, you're gorgeus". Pentru ca asa sunt, fiecare in felul ei. Dupa cum zice si Diana, perfectiunea e plictisitoare, dar si Diana sufera periodic de aceleasi dureri de cap expuse mai sus :P
In fine, cel mai aiurea mi se pare cand prietenul tau, de care esti indragostita si care te iubeste, iti zice ca esti foarte frumoasa (superlativ absolut, atentie) si tu inca ramai la parerea ta "ba nu sunt". Admit ca ce am scris pana acum e in necunostinta de cauza, pentru ca, logic, nu stiu ce se petrece in capul lor. Dar cel mai probabil ajung sa isi puna intrebari obsesive:"Oare chiar sunt frumoasa? Ma considera frumoasa?" pe cand cele mai cinice "Sigur vrea ceva de la mine" sau cele ceeele mai sadice (bagati alt cuvant aici, cica sadice nu e bun) "Asta vrea sa mi-o traga".
Nuuuu abordez subiectul subestimarii inteligentei, ca ma ard.
Dar pot sa zic de cei aprox ca mine, ca sunt usor mai in cunostinta de cauza.
Increderea de sine se vede in mai multe lucruri: trebuie sa fii confortabil in pielea ta, sa ai incredere in aptitudinile tale, sa iti stii calitatile si sa ti le speculezi din plin, compensand pentru hibele pe care nu le dramatizezi. Confortabil in pielea ta: asta e relativ, depinde de vestimentatie, igiena, stil in general, daca stii ce vrei sa fii in viata, bla bla, deviez. Sa ai incredere in aptitudinile tale. Aici cred ca baietii nu prea au probleme, poate doar sa posede abilitati necunoscute, dar si astea se descopera la un moment dat. Cel mai greu e sa iti ascunzi defectele cu succes si sa nu le dramatizezi. A-ti folosi calitatile optim tine doar de abilitate, cred. Nu am chef sa detaliez, ca poate nici nu stiu despre ce vorbesc.
Am crezut la un moment dat ca cel mai greu e in relatia cu sexul opus. M-am inselat. Nu stiu de ce imi imaginam ca trebuie sa fii perfect ca fata sa te placa (bine, fata care imi placea mie, ridicata la rangul de semi-zeita). In fapt, ele sunt mult mai speriate ca noi. Au mult mai multe nesigurante, si in legatura cu ce scriam mai sus despre complimente, daca ai ce trebuie, adica ceva ce ii place ei, you're half way there with a smile. Si da, fetele se dau in vant dupa inteligenta. =)). Solutia e simpla, faceti cum face si Alfie: le da gata cu un zambet plin de incredere. Bine, trebuie sa te ingrijesti si tu oleaca acolo. Da' fara gel, ca nu imi place, ba!
In fine, si increderea e sexy, cum ar veni. Dar in acelasi timp, un barbat sensibil, care nu se teme sa isi arate latura vulnerabila, vine din urma puternic :)) eu ce pot sa fac, decat sa oscilez intre astea doua si sa sper ca voi imbatrani cu femeia ideala, nu? Poate o descopera cercetatorii japonezi pana atunci..........................................