Am inspiratie, trebuie sa recunoasteti. Intr-o convorbire in care voiam sa trimit pupici pentru insanatosire (ntz) m-a traznit ideea. Era printr-un desen animat sau ceva de gen o fetita, mica de varsta, care statea la un stand, ghiseu, whatever, si vindea pupici. Anybody? Remember? 10 centi pe obraz si un dolar pe buze, sau mai mult, nu mai tin minte. Idee de afaceri, domle!
Exact ca vanzarea de limonada. La un stand pe strada sa stea fata sa vanda saruturi. 0,5 lei pupicul pe obraz. 1 leu sarut timid pe buze. 5 lei un sarut prelung si umed, 10 lei un mozol de 5 minute care sa te lase deshidratat. Ulterior serviciile se pot diversifica, 25 lei mozolul cu pipait prin zone - zone. Oferta speciala, 15 lei sarutul normal + un sarut pe inceputul sanilor, partea superioara. Nu vrei sa saruti sternul deci in mod evident fata va trebui sa fie macar mediu dotata.
Oare s-ar pune ca prostitutie? Se incadreaza la servicii sexuale? N-are Romania fata de asa ceva! Hmpf!
Doamne, cat de confuz sunt! Mi-e frica si sa iau in considerare posibilitatea de a iubi pe cineva. Ma surprind ingrozit cum judec superficial, zgarii la suprafata si plec pentru ca nu-mi convine ce gasesc. Ma dezgust si ma dezgusta tot.
Am vrut sa-mi oblojesc golul cu ceva asternut pe hartie, orice ar fi, orice mi-ar trece prin cap, numai sa nu o uit. Sunt convins ca fiecare isi priveste marea deceptie in dragoste ca o tragedie greceasca amplificata de o mie de ori, un teatru shakesperian modern dar foarte previzibil... pentru toti mai putin pentru tine. Eu nici nu stiu care mi-e marea deceptie in dragoste... mereu e cea curenta. Cred ca mi-am pierdut cate o doaga de fiecare data. Si nu mai am multe de rezerva. Rog frumos fetele pe care le-am iubit sa le aduca inapoi.
Credeam ca eu folosesc sarcasmul ca un instrument potrivit, o cheie franceza de dimensiuni variabile, reglabil in functie de persoana. Dar nu mi-am ascuns niciodata faptul ca mai si visez, sunt si (culmea!) romantic. Mi-a aratat Ela zilele trecute un text de-al meu publicat de cineva pe jurnaleonline.ro sau ceva de genul asta. Am recitit si m-am mirat ca nu mi s-a parut incredibil de corny-cheesy, ci chiar ma identific si acum. Am gasit o persoana foarte frumoasa, insa contradictorie. In spatele sarcasmului se ascunde o sensibilitate aproape izbitoare. Desigur, pentru mine ar fi trebuit sa fie mai usor de depistat, m-am ascuns si eu mult timp. Insa n-ar trebui sa se ascunda. Poate ca nici nu o face. Poate asteapta doar sa fie descoperita.
Ziceam de iubire. M-am agatat in atatea tampenii materiale ca am uitat cum e sa deschizi larg ochii si sa o vezi ca pe cea mai frumoasa persoana de pe pamant pe ea, cu toate defectele si complexele... asta chiar mi-a reusit, insa n-am reusit sa o privesc in ochi si sa ii transmit toata dragostea mea; as vrea sa fiu si eu iubit in felul in care am iubit, spuse egoistul. Ce prostie: cu siguranta am fost iubit. Poate inca mai sunt iubit. Poate sunt aproape de inima ei, poate sunt dragostea virtuala a cuiva, poate am topit zeci de inimi care nu au batut langa a mea. Sau poate una inca mai zvacneste cand citeste ce scriu. Chiar as vrea sa stiu... ador sinceritatea.
Eu voi fi sincer. Am iubit patru fete. Prima la 18 ani. Urmatoarea iubire a venit pe nepusa masa in anul doi de facultate si a durat mai mult decat am putut suporta, dumnezeule, nu puteam merge la cursuri, compuneam tampenii pe blog, am fost incredibil de penibil. Nu i-am spus.
Iubirea de la 21 de ani m-a luat pe nepusa masa si s-a naruit la fel de brusc, s-a spart ca o oglinda. Am privit obsesiv in cioburi si in lista de messenger pana am tampit. Sechele rau de tot.
Evident, ultima e cea mai adanca, pentru eu nu ma inchid treptat in mine, rana ramane mereu deschisa, tot ce trebuie sa faca fata e sa împlânte pumnalul in acelasi loc. Partea amuzanta e ca mi-am impus sa nu o mai iubesc acum mult timp :) Sper ca stie.
Nu am fost cu nici una din fetele pe care le-am iubit.
Insa am ramas perplex, fiind si un pic vulnerabil acum. Iata ce mi-a fost dat sa citesc:
ce cool esti...ai fost in vama...ca tare....ai si incercat sa dansezi cu o fata...ce tare esti....pacat ca fata nu a supravietuit...ce cool esti....pacat ca a fugit si trupa de pe scena...ce tare....ai dormit in masina....ca tare....esti cool man..
prietene de asta are autobuzul 2 locuri unu langa celalalt..pentru a putea sta 2 persoane...
Acum daca o sa circuli cu metroul si o sa stai intre 2 gagici...ce iti mai imaginezi...
Eu zic sa te limitezi la automatistele tale distruse...ce cool...ce tare...hint
de ce nu te-ai intors...??
pentru ca esti un las
cred ca se mai uita si la fata omului...si fata ta merita batul de la frigaruie...dar i se facu mila de tine...si ti-a dat-o pe aia cu mai multa arsura pe ea
Cum poti sa ignori astfel de om (pentru ca e acelasi idiot cu care am stat si in camera si care mi-a furat adidasii cand a plecat) ? Nu pot.
Incepusem sa compun versuri, texte, compuneri, aberatii, dar m-am oprit. Nu cred ca intereseaza pe cineva experienta personala si trairile mele, nu? Important e ce s-a intamplat!
Am plecat cu masina de vineri cu Daniel si am avut parte de companie placuta (m-a sfatuit in legatura cu Amsterdamul, sâc).
E a doua oara cand refac.... E foarte greu sa compun chestii inaltatoare despre weekend, nu ca n-as avea de unde, ci pt ca a fost super tare, la fel de tare ca weekendul cu Fatboy Slim!... si e greu de expus in cuvinte ce-as vrea sa zic (mai ales ca unele persoane nu-mi dau voie!)
Oamenii, in ordinea aparitiilor: Daniel, Lavinia (new), varu lu Daniel, Alexandra, Diana, Sorana fosta ASIA(µ), Gelu, Irina (almost new), Claudiu, Cretzu praf, Raluca (profa de SCR!!!!), Raluca, Ana, Didu (new).
Am platit la o singura masa 45 de lei (asa-mi trebuie), m-am ars pe faţă (slava Domnului ca nu si pe spate), am vazut ţâţe, am asistat la degradarea tinerei generatii care vine din urma (sick I tell you!), m-am plictisit de tricouri negre cu inscrisuri cu alb, prea destepte pentru secolul asta: "Nascut obosit" sau "Get a job" cu referire la blowjob; m-am ofticat ca Alex n-a avut timp si de mine si de faptul ca unii pur si simplu refuza sa trimita sms-uri; am baut ceva La Pirati, unde mi-a fost mereu nu-stiu-cum sa intru (acolo urla mereu heavy, metal, gothic, acolo sunt mereu pletosi cu tricouri rock si/sau geci de piele); la fel ca in postul de mai jos, La Canapele mi-a fost reamintit ca si Vama Veche e tot in Romania - servirea devine din ce in ce mai proasta - aici mi-au inotat doua muste in omleta (la propriu); un prieten a plecat cu autostopul pe la ora 3 din Vama si ala a facut accident; am abuzat de telefon ca niciodata, el saracul care e un gentil de oras care nu suna si nu e sunat; am imprumutat bani de iarba (adica am dat, nu am luat) si nu i-am mai primit inapoi - sa ma-nvat minte cu stonerii astia; i-am aratat Ralucai un tip in tricou roz pe care scria "De Puta Madre"... ah ce mult imi doresc si eu unul! - foarte multa lume acolo, de toate felurile, and i mean that; Folk You a fost misto, n-am stat mult dar a fost dragut; am descoperit cat de misto e sa te invete o tipa sa dansezi, mai ales Irina (desi cred ca mai mult am condus-o eu decat m-a condus ea pe mine); Diana tot nu stie sa danseze >:); am dormit o noapte in masina si a fost ok; iata si capodopera mea, mai jos:
M-am intors cu trenul, am facut 6,5 ore din care vreo 5 in picioare. But that's life :)
Nimic, niciodata, nu se imbunatateste. Te uiti in jur si parca speri ca lucrurile se amelioreaza, ne modernizam, scapam de antichitati si mentalitati. Dar nimic. Aceleasi intarzieri dintotdeauna in constructii - pasajul Basarab are 15 luni intarziere - aceleasi stiri cu exproprieri, terenuri revendicate, cazuri de coruptie nefinalizate; speri in zadar ca lumea nu se mai indobitoceste cu ziare ca Libertatea, Ring, Gsp, etc. Iti faci iluzii ca macar ziaristii, care se presupun a fi mai rasariti, isi dau seama sa nu mai caute scandaluri ca sa puna pe prima pagina... nimic.
In episodul de azi, cantina Conect din Pipera. Ar putea fi foarte bine orice cantina din zona, sunt la fel toate.
E posibil sa fie un talent de-al meu. Gasesc ceva, un loc, o activitate, etc, care sa mi se para cel putin decenta. La fel si Conect. Spre deosebire de fast-food-urile unde mancam la inceput sau cantina de la subsolul cladirii mele, era parfum. Mese misto, loc mare, mancare destul de variata, preturi.... eh, nu poti sa ceri de toate. Intr-o vreme mergeam foarte des. Odata ce-am inceput sa si muncesc serios, am dat-o pe mancare neregulata si neregulat. Am mai fost cam de 2 ori la 2-3 saptamani in ultima vreme. Si azi.
M-am asezat la coada si vad frigarui cu ochii impaienjeniti de foame (nici Cola n-a intrat azi). Inaintea mea ia un alt tip meniu. Atentie: cartofi prajiti cu frigarui, 15 lei. Asta se uita la farfurie si o refuza: Cum doamna, ati scumpit mancarea si imi dai si numai o frigaruie? Mie mi-a fost un pic rusine de ce zisese ala... oricum am comandat o portie. Proasta mi-a pus cea mai mica frigaruie posibila si pana m-am dezmeticit iesisem de la coada. Nu stiu de ce naibii nu m-am intors sa i-o trantesc in cap, futu-i gura ma-sii. Dupa ce ca au pus preturi obscene, au avut tupeul sa faca o presupusa campanie impotriva obezitatii la propriu: scumpesc mancarea si micsoreaza preturile... ca sa fie siguri ca nu mananci prea mult. Supe proaste, cartofi uscati si carne putina, orice fel ar fi. Da-le-as cu tava in cap!
Mi-e scarba, sincer. Mi-au stricat ziua. O sa scriu de weekendul frumos de la mare sa imi revin.
Pentru ca nu totul e mereu misto si roz, incitant si nou, din cand in cand chiar si pe blogul meu vei citi chestii de umplutura. Numa ca prezenta are rol special de incalzire - as putea spune si de racire, la cat de infierbantat a fost weekendul, dar nu vreau sa stric surpraizu.
Cate obiecte reusiti sa identificati pe biroul acestui porc de student care nu-si face curatenie?
A se aborda doar in caz de plictiseala maxima!
In autobuz se aseaza o tipa langa mine pe la Grozavesti. Eu nimic. Abia pe la Cismigiu ma intreaba timid daca mai e mult pana la Teatrul National. I-am raspuns politicos si mi-am vazut de uitatul pe geam. Inca 200 de metri si ma intreaba iar detalii despre cum sa ajunga pe Calea Mosilor zambitoare. Da, poti sa cobori si la Universitate. A coborat prima si s-a oprit, uitandu-se daca ma dau jos. Eu am trecut pe langa ea si m-am indreptat spre metrou, pentru ca n-as fi stiut ce sa fac.
Metrou, pe la Victoriei. Obisnuiesc sa stau rezemat de usi, chiar daca sunt locuri libere. Pe scaunele de langa, o fata cu sora ei mai mica. La un moment dat ma trage fetita de mana si ma intreaba daca nu vreau sa stau jos. Nu, multumesc, spun, zambind inapoi surorii ei mai mari. La Aurel Vlaicu cele doua fete se indreapta spre usa. Chiar inainte de a cobori se intorc sincron si se holbeaza la mine (de fapt ele se uitau frumos, dar am eu gargauni). Ghinion fetelor, nu cobor.
Ma intreb, daca as fi avut parte de toate astea si in liceu, oare cum ar fi fost?
Ce varza de blog a ajuns asta, numa lepse pun. Numai ca daca tocmai Tomata imi forteaza mana, nu prea pot sa refuz, ca tot fu ea pe-aci in Bucuresti si eu ca nesimtitu m-am dus la shopping lasand-o in compania a prea multe dudui bucurestence si doar cativa masculi cu adevarat nereprezentativi (doar 2?) ai capitalei - ce-i drept, m-as fi intimidat cu atatea fomei pe-acolo (hahahah, NOT).
N-am vazut nici un numar concret in leapsa asta, cate obsesii a trebui sa enumeresc aici, dar totusi o fac pt ca sigur am ce pune in pagina, ohoho, si o sa mai si las cateva deoparte.
O obsesie recenta e constituita de tricouri albe. Stiu, cam banal. Albe si cu cate vreun mesaj sau poza sugestiva. A inceput cu tricoul cu Sinatra pe care l-am luat din Baneasa (sketchuit, asa) si apoi am gasit in dulap tricoul de la Roblogfest aruncat acolo... am inceput sa le port, mi-am redescoperit cateva tricouri mai vechi si mi-am mai luat unul pe care scrie "Everybody needs a little beaver" (:> si are un castor pe el) si inca unul din Base. Estimez more to come.
Obsesia castilor perfecte. Am primit un mp3/4 player de la colegi de ziua mea si am fost entuziasmat. Apoi a urmat dezamagirea: castile imi cad din urechi. Asta era in decembrie. Pana in luna curenta, nu am gasit idealul. Am trecut prin castile alea default, doua perechi pe care mi le-a donat Ana, o pereche a lui Alex de la munca, pe care le-am testat putin dar nu mi-au placut... apoi mi-am luat Panasonic. Smechere, scumpe, da' erau cu bobite de bagat in urechi, asa cum estimam eu ca imi trebuie ca sa nu cada. Si asa e, astea sunt cele care imi trebuie, numai ca eu mi-am cumparat o pereche lunga de 0.6 metri. Adica playerul imi ajunge sa se balangane la gat, inacceptabil pt ca e prea mare. Aveam nevoie de casti lungi, sa-mi ajunga in buzunar, asa ca acum vreo 2 sapt mi-am luat tot panasonic, doar ca versiunea de 1.2 metri. Bingo! exact ce imi trebuia. Numai ca ajung sa bag in mufa si constat cu o privire tampa pe mecla ca e jack de 2.5 in loc de 3.5. Idiot! Am cautat adaptor, culmea! am si gasit... dar e inacceptabil, pt ca in mers e distorsionat sunetul si se intrerupe. Pe langa asta, l-am si pierdut momentan....
Obsesia rucsacului. Nu-mi aduc aminte cand am fost undeva fara rucsac. A devenit fara sa-mi dau seama o parte din mine si daca as pleca fara el m-as simti dezgolit partial, n-am ce face cu mainile sau nu stiu cum sa-mi tin umerii, etc. Dammit, and I loved that little sucker... I'm just gonna have to let it go... but later.
Cel putin in ultima luna, plimbarile zilnice prin Bucuresti ma innebunesc efectiv. Ma indragostesc la fiecare pas, nu incetez sa ma mir cum de nu se mai termina lungul sir de femei incredibil de frumoase care ma fac sa intorc capul si sa fixez cu privirea. Partea ne-onorabila din toata chestia asta e ca uneori fixez doar sani, funduri, picioare, umeri, talii, abdomene, degete de la picioare, etc. Si nu ma pot controla si nu ma pot opri. Ajung sa ma intreb daca domnisoara pentru care am facut o pasiune in ultimele 2 minute in metrou coboara la aceeasi statie. Nu cred ca am o problema, e doar o faza. And yes, I'm single.
Obsedez de cateva luni sa imi schimb garderoba si am consumat cateva zile aproape in intregime doar in malluri (pt ca intelectul meu limitat imi spune ca acolo sunt hainele). Plaza, Unirii, Vitan, Baneasa. Am inceput sa visez noaptea haine. Incep sa cunosc colectiile din Esprit, Zara, Debenham's, Peek & ma'sa, etc. Problema e ca garderoba nu s-a schimbat, far from it. Ma duc si azi, btw.
Obsesia pozelor n-a murit, e sanatoasa si isi vede de treaba. Mi-am cumparat 10 giga de spatiu pe Picasa, pentru a nu fi nevoit sa sterg vreun album de acolo vreodata. Asta o data, si apoi pt ca mi s-a stricat hardul si nici acum nu mi-am cumparat altul.
Procrastination. Does that ring a bell? Se manifesta in toata splendoarea lui in aproape toate activitatile mele. La mine acasa e haos de trei saptamani pt ca intotdeauna imi spun, cand ma intorc pe la 8-9-10 seara acasa, ca fac maine, sau fac in weekend. Imi propun din decembrie sa-mi fac analizele, insa le aman cam de la luna la luna. La un moment dat eram hotarat sa fac o puternica declaratie de dragoste dezinteresata, gen: "Stiu ca iubesti pe altcineva, vreau doar sa iti spun, chiar daca e prea tarziu, ca te iubesc de mult timp si nu mai pot sta cu povara pe suflet; regret enorm ca nu am facut-o pana acum si daca vei vrea vreodata sa imi dai o sansa, as fi cel mai fericit om din lume" numai ca pana la sfarsitul unei luuuungi zile de munca, gandul ma parasise odata cu curajul. Nici pana in ziua de azi nu m-am apucat sa ma las de Cola (suna ciudat, stiu). In continuare aman momentul in care ma apuc serios de sala. In continuare nu am sunat sa imi fac programare la dentist. Inca n-am reusit sa ajung la masaj thailandez (eeeeeeee). Oare ce se va alege de mine in 2 saptamani, cand trebuie sa ma apuc de invatat pt restante? :-s
Probabil cea mai psihotica chestie pe care as putea sa o spun in textul asta e ca toate "problemele" de mai sus le am sub control. Nu ma simt deloc amenintat de ele si ma simt echilibrat, cu toate ca in ochii multora nu sunt. Sunt aproape de margine, aproape sa cad (cazatura insemnand o criza generata de alimentatie proasta sau prea multe toxine in corp) dar "the night is darkest just before dawn inversat".
Hai gata, ca va ajunge. Dana, Dina, Cata, Andreea, Didi (toti sunteti fucked up intr-un fel sau altul - i mean that in a good way!)
