In autobuz se aseaza o tipa langa mine pe la Grozavesti. Eu nimic. Abia pe la Cismigiu ma intreaba timid daca mai e mult pana la Teatrul National. I-am raspuns politicos si mi-am vazut de uitatul pe geam. Inca 200 de metri si ma intreaba iar detalii despre cum sa ajunga pe Calea Mosilor zambitoare. Da, poti sa cobori si la Universitate. A coborat prima si s-a oprit, uitandu-se daca ma dau jos. Eu am trecut pe langa ea si m-am indreptat spre metrou, pentru ca n-as fi stiut ce sa fac.
Metrou, pe la Victoriei. Obisnuiesc sa stau rezemat de usi, chiar daca sunt locuri libere. Pe scaunele de langa, o fata cu sora ei mai mica. La un moment dat ma trage fetita de mana si ma intreaba daca nu vreau sa stau jos. Nu, multumesc, spun, zambind inapoi surorii ei mai mari. La Aurel Vlaicu cele doua fete se indreapta spre usa. Chiar inainte de a cobori se intorc sincron si se holbeaza la mine (de fapt ele se uitau frumos, dar am eu gargauni). Ghinion fetelor, nu cobor.

Ma intreb, daca as fi avut parte de toate astea si in liceu, oare cum ar fi fost?