Un mesaj in inbox. Pagina se incarca neobisnuit de greu. In cele 15 secunde am avut timp de o strafulgerare, m-am gandit ca e de la ea. M-a strans brusc pieptul, la fel cum s-a intamplat si ieri cand a dat singurul semn de viata, cand m-am blocat si n-am stiut ce sa mai scriu in afara de inca un banc. Numai ca mailul nu era de la ea, nici nu stiu de ce m-am gandit la asta, sunt prost.
Sper ca nu mai citeste.

........ in schimb avem un nou cititor! *wave*

Cand vrei sa urci, poti observa cu usurinta smecherii care se posteaza in fata intrarii, sa nu cumva sa prinda altul loc mai bun, sa fie ei siguri, si ce daca altii trebuie sa coboare, nu se clintesc din locul lor de "stăpânu, jupânu, număru unu".
Intotdeauna e cate unu care isi forteaza norocul. De la aprox 5 persoane in sus, se depaseste greutatea maxima si incepe sa piuie. Desteptul crede ca poate pacali senzorul iesind si intrand iar, poate poate, sta pe varfuri, eheee, cate nu incearca!
Nesimtirea e mare, vezi conversatiile la telefon urlate. Parca n-ar mai exista nimeni in jurul lor, abereaza la telefon cu intensitatea unei gospodine in pragul isteriei; pur si simplu nu le pasa de ceilalti. Ciudat ca nu prea am vazut femei vorbind la telefon in lift. Similar si cu cei care intra in haita in lift, incep sa converseze cu amicul aflat pe latura opusa si incepi sa-i simti respiratia. No comment.
Masura egoismului incomensurabil (yes, i know, wise ass) este felul in care lumea se comporta in lift. Nu se priveste nimeni in ochi, exceptie facand binevenitele decoltee (mai ales ca toti peretii reflecta). In schimb, ce face lumea e sa se uite in oglinda, narcisisti fara pereche, fiecare dintre noi.
Uneori vrei sa fii singur in lift. Poate din cauza ego-ului propriu care nu incape altfel (si n-ai vrea sa il pliezi si sa il bagi in buzunar, nuuu), sa te admiri doar tu in oglinda. Poate, din contra, e unul din momentele in care nu vrei sa vezi, sa auzi pe nimeni, ti-e scarba de conversatii de complezenta, pleci mai tarziu decat colegii tai doar ca sa nu trebuiasca sa imparti liftul. Momentele in care vrei un colt numai al tau in care sa te cuibaresti.
"Life is a box of chocolates, you never know what you're gonna get" zicea ma-sa lui Forrest Gump. Nimic mai adevarat si pentru lift, care isi face simtita personalitatea uneori cand nu e cazul. Te trezesti ca vrei sa urci pana la 5, el te duce pana la 4 apoi te coboara iar la parter. Trebuie sa lupti ca sa ajungi in varf, sa perseverezi in a apasa butonul ala blestemat!
Liftul are nevoie si el de pauza.

Dintr-un val nestavilit de idiotenii nemeritate, sau poate doar dintr-o copilarie. Insa ca sa fii sigur trebuie sa alimentezi monstrul fara oprire, fara mila, fara drum inapoi. E la pamant? da-i picioare in burta si peste cap!
Nu stiu cat sambure de adevar e in legenda Oltului si a Muresului ce au dus la nasterea raurilor. Insa fluviile de nemernicii, nedreptati, halal recompense pentru creduli si naivi, aistea fluvii izvorasc din neant, un fel de big bang cu litere mici. Voi stiati ca nedreptatile nu li se intampla oamenilor rai, nu? Pentru ca, logic, n-ar fi nedreptati. Ce-i mai ciudat e ca nu au parte de ele nici prostii, nici ignorantii. Si lenesii stau la adapost de obicei.
Subtil, aproape fara sa va dati seama v-am indus ideea ca nu sunt rau, nu sunt prost, nici ignorant si nici lenes. Desi nu e chiar asa.
Lansam presupunerea ca au avut loc o serie de evenimente neplacute recent care s-au rasfrant asupra-mi precum falduri de piele zbarcita dupa liposuctie. Scarbos, dar asteptat. Mie mi-a placut metoda presupunerii prin absurd cand trebuia sa demonstrez ca nu exista ceva, apoi intervine si romana cu simbolismul: lipsa poate reprezenta un gol sufletesc, o privare de sentimentul de implinire. Insa nu pot presupune prin absurd pentru ca sus numita scarba exista, caz in care se aplica anti-simbolismul, decat rautate care sa umple toate golurile mai bine un echilibru fragil intre bine si rau, chiar si cu pretul unui imens gol in mijloc.
In punctul asta deja nu mai conteaza ce mi s-a intamplat. Nu pot decat sa le multumesc Alexandrei si lui Mihai ca au incercat macar, inconstient, sa echilibreze toata negriciunea sufletului meu.

Stiti, poate ca scriu lucruri care va plac, ceea ce ar putea sa pacaleasca pe unii cum ca as avea stofa de scriitor, cel putin gazetar sau pamfletar. Mai am si pasiunea cu pozele, ceea ce poate duce cu gandul la spirit artistic, bla bla. Dar adevarul e ca sunt aproape inginer, imi plac calculatoarele, stau pe net si tastez repede (as fi zis al naibii de repede dar Pyuric is a freak), le am cu numerele si uneori imi ies chestii organizatorice. Asa ca nu-mi pot exprima doleantele decat succint.
M-a pus pe ganduri o leaaaaapşa (vai ce nu-mi place cuvantul asta) care circula cu vreo 200 de lucruri de facut pe lumea asta, pe care tu sa le identifici sau nu ca fiind experimentate. Nici macar nu mi-am aplicat-o, asa mi-e de frica de rezultat. Poate intr-o zi o sa mi-o printez (sâc) si o sa incep timid sa le iau pe rand. Moving on!
Nimeni nu vrea sa fie doar matur, nu? Vrem sa ne copilarim, sa ne alintam celor dragi sau prietenilor, imediat dupa o partida de sex fetişist cu dirty talk cu tot. Sa trecem asa repede de la freak of nature la copil rasfatat. Cele mai misto activitati de dorit pentru tot restul vietii sunt alea pe care le faci cand esti taaaaaaanar, mergi la munte cu prietenii, dai o fuga la mare (cate pasiuni a starnit si marea asta), te faci praf intr-o seara sau iti iei rucsacu si te duci in Brasov sau Sibiu intr-o zi. Vrei sa citesti multe multe multe carti, sa vezi filme misto si piese de teatru dragute. Vrei sa iesi in cluburi unde sa te zbenguiesti cu prietenii pana spre dimineata, vrei agitatie, miscare, iubire, vrei NOAPTE! ©
Dar nici asta nu voiam sa zic. Eu oscilez intre perioade de "la limita autosuficientei" in care mi-e lene sa-mi mananc mancarea de acasa pe motiv ca se pune la incalzit si imi comand pizza, si zile-saptamani in care chiar fac pe seful de grupa, liderul de turma, depind oameni de mine si imi asum responsabilitati. A, si sunt in priza de nu ma scoate nimeni.
Si de fiecare data cand sunt agitat, nu-mi vad capul de chestii pe care mi le-am urcat singur in carca, tanjesc dupa momentele alea de liniste, pace si vegeta. Alteori, cand simt ca imi irosesc potentialul, tare imi vine sa iau pe toti si sa ii imping de la spate sa facem o gramada de chestii. Vreau sa le imbin. Vreau sa ma simt mereu multumit ca fac ceva pentru mine dar mai ales pentru altii fara sa ma neglijez pe mine. Vreau sa-mi iasa si sa castig.
Cel mai mult si cel mai mult vreau sa fiu mai convingator si sa nu ma las doborat de refuzul oamenilor lenesi si indaratnici. Vreau sa-i schimb!

Este un om indragostit de viata, pasionat de tot, dornic de orice experienta pozitiva existenta pe lumea asta. Schimbator ca vremea, in timp a invatat sa nu se aplece dupa cum bate vantul si si-a consolidat radacinile. In schimb a ramas idealist/perfectionist, inca nu stie sa deosebeasca cele doua dar stie ca va lupta pentru ce vrea si nimic mai mult atat cat il tin puterile, dupa care va renunta complet. E un fel de cavaler al mesei rotunde in timpuri contemporane, astfel ca principiile dupa care in alte ere si-ar fi condus riguros viata nu se mai aplica, oricat ai incerca. La timpuri noi, gandiri noi, asa ca lasa spada la o parte, nu mai prinde batista aruncata de iubita de la balcon si nu ofera flori la ordinea zilei. In schimb, inteapa cu vorba si uneori cu slova (sâc), ofera carti si oua de ciocolata. Stie ca poate sa schimbe ceva, nu in sensul utopic si frecvent uzat de politicieni, ci macar un om pe zi, macar o zi din viata lui. Fata de cum era la 8 ani, se simte un pic mai murdar dar nu a facut nici un compromis de care sa-i fie rusine.
Are mare incredere in oameni si potentialul lor, cel mai mult se bazeaza pe sine. Dar, cum, desigur, nimic nu se poate face de unul singur, e nevoit sa isi gaseasca oameni de incredere si resimte o deosebita placere cand descopera un om vrednic de incredere. De asemenea, se considera la randul lui foarte de incredere dar nu are aceleasi asteptari de la altii cat are de la el.
E un pic confuz in privinta potentialului sau, mai exact are sentimente contradictorii in privinta eventualitatii atingerii sau nu a maximului acelui potential. Oare isi va fi ratat viata daca nu va deveni tot ce poate deveni? Cine poate spune cu certitudine care e treapta cea mai de sus pe care poate pune piciorul? (Am uitat sa mentionez ca e uneori filosof, in sensul ca ii place sa dea argumente si pro si contra, doar sa ameteasca unii oameni mai slab de inger - si i-a placut si Thank you for smoking).
Cu dragostea nu sta prea bine. In aproape toate neglijabilele momente din viata cand a stiut ca iubeste si pe cine cu exactitate, nu a fost sa fie. Considera ca partea buna in toata chestia asta e independenta, dar nu si-o mai doreste de mult. In schimb, partea cu adevarat buna e ca invata din greseli, o chestie care i se pare mai evidenta ca la alti oameni, in sensul ca unii chiar repeta greseli. In privinta asta are o memorie buna.
Acum, se arunca nesabuit cu capul inainte. Tineti-l!

Evenimentul zilei de azi:
-ziua Dianei sora-cea-mare-si-buna-cu-toti, mandra ca-i moldoveanca si numa buna de iubit (iubitul ei, that is).
-sedinta enervanta.
-am stabilit un nou record al amalgamului financiar - datorez si mi se datoreaza cat n-am avut in viata mea. Totul pe hartie.
-ma simt mai confuz ca niciodata. n-am mai fost de ceva vreme asa.

Concertele la care as cumpara bilete fara sa clipesc:
-Faithless
-Chemical Brothers
-Fatboy Slim
-Justin Timberlake
-Evanescence
-RHCP
-Robbie Williams
-Kate Nash

Stiu, e foarte greu de spus. Fiecare (teoretic) se bazeaza pe propria experienta, desi eu am avut un feeling bun in privinta numelor inca de la inceputul relatiilor cu acei oameni care m-au facut sa prind si mai mult drag de numele lor. Sunt si nume care nu ne plac si gata, dar nu e frumos sa le mentionezi, daca se supara cineva?
Si pentru ca va e lene, sunt convins, va pun si poll:

(din ratiuni de economie am eliminat Ana si Maria, nu-mi sariti in cap, sariti-mi in poala!)

PS: baiat, barbat... intelegeti voi ce vreau sa zic, a fost o scapare!

Thinking outside the box is easy like pie. When it comes to other people's issues, not your own. When you come across some of your own, you suddenly become narrow-minded and horse-eyed (well, you got the point). The simplest and most powerful expression of this is the incapability to understand other people. Moving on.

There is one issue that brought this latent thought to my mind. I was recently planning to try to revive a friendship (some friendship) by using the only trick I know, which is surprise. I had this idea to surprise my friend by sending her an anonymous gift with an anonymous note. Nothing fancy, just "I miss you" written. But of course, the idea just expired, since I published it here. Lucky me my friend doesn't have me in the yahoo list anymore. Now, i have to look for alternative methods. Look outside the box.

The reason i wrote this is because i was (sort of) given an alternative means of approach by someone today. Not the best one, but it shed a weird light on things which I had not noticed before.

Now i'm stuck. But at least I've opened the way for other roads.

Kill it!
What's the deal with this stuff? Cristina tried to explain it to me one day but since then other questions rose to power. How long does this thing exactly last?
Let's summarize: pre-menstrual period and the menstruation which is the actual bleeding. After that, i'm guessing everything's all right.
I don't get it. A simple math calculation would show that women are incapable of normal human behaviour about a third of the time. About 10 days a week. Am i missing something? Could this be the reason for all this so-called sexism all these centuries? Could it be that the rise of women to power was determined by technological breakthroughs in medicine which allowed the development of pills that supress menstrual cramps? (for which a man is responsible, i'm sure - the pills, not the cramps).
So why is the woman such an inspiration to all the romantic crap that's been written/played/said across the ages? Why do we have to "love the women, not understand them"? Did you not wish for equality? So why should you be treated any different? I absolutely h-a-t-e when she wants to talk, talk, talk and not stop, and when you bring reason and common sense into the discussion, suddenly the talk is over - women don't posess the logical component needed for a rational conversation.
There, i deviated! Are you happy, woman?!