Dintr-un val nestavilit de idiotenii nemeritate, sau poate doar dintr-o copilarie. Insa ca sa fii sigur trebuie sa alimentezi monstrul fara oprire, fara mila, fara drum inapoi. E la pamant? da-i picioare in burta si peste cap!
Nu stiu cat sambure de adevar e in legenda Oltului si a Muresului ce au dus la nasterea raurilor. Insa fluviile de nemernicii, nedreptati, halal recompense pentru creduli si naivi, aistea fluvii izvorasc din neant, un fel de big bang cu litere mici. Voi stiati ca nedreptatile nu li se intampla oamenilor rai, nu? Pentru ca, logic, n-ar fi nedreptati. Ce-i mai ciudat e ca nu au parte de ele nici prostii, nici ignorantii. Si lenesii stau la adapost de obicei.
Subtil, aproape fara sa va dati seama v-am indus ideea ca nu sunt rau, nu sunt prost, nici ignorant si nici lenes. Desi nu e chiar asa.
Lansam presupunerea ca au avut loc o serie de evenimente neplacute recent care s-au rasfrant asupra-mi precum falduri de piele zbarcita dupa liposuctie. Scarbos, dar asteptat. Mie mi-a placut metoda presupunerii prin absurd cand trebuia sa demonstrez ca nu exista ceva, apoi intervine si romana cu simbolismul: lipsa poate reprezenta un gol sufletesc, o privare de sentimentul de implinire. Insa nu pot presupune prin absurd pentru ca sus numita scarba exista, caz in care se aplica anti-simbolismul, decat rautate care sa umple toate golurile mai bine un echilibru fragil intre bine si rau, chiar si cu pretul unui imens gol in mijloc.
In punctul asta deja nu mai conteaza ce mi s-a intamplat. Nu pot decat sa le multumesc Alexandrei si lui Mihai ca au incercat macar, inconstient, sa echilibreze toata negriciunea sufletului meu.