Este un om indragostit de viata, pasionat de tot, dornic de orice experienta pozitiva existenta pe lumea asta. Schimbator ca vremea, in timp a invatat sa nu se aplece dupa cum bate vantul si si-a consolidat radacinile. In schimb a ramas idealist/perfectionist, inca nu stie sa deosebeasca cele doua dar stie ca va lupta pentru ce vrea si nimic mai mult atat cat il tin puterile, dupa care va renunta complet. E un fel de cavaler al mesei rotunde in timpuri contemporane, astfel ca principiile dupa care in alte ere si-ar fi condus riguros viata nu se mai aplica, oricat ai incerca. La timpuri noi, gandiri noi, asa ca lasa spada la o parte, nu mai prinde batista aruncata de iubita de la balcon si nu ofera flori la ordinea zilei. In schimb, inteapa cu vorba si uneori cu slova (sâc), ofera carti si oua de ciocolata. Stie ca poate sa schimbe ceva, nu in sensul utopic si frecvent uzat de politicieni, ci macar un om pe zi, macar o zi din viata lui. Fata de cum era la 8 ani, se simte un pic mai murdar dar nu a facut nici un compromis de care sa-i fie rusine.
Are mare incredere in oameni si potentialul lor, cel mai mult se bazeaza pe sine. Dar, cum, desigur, nimic nu se poate face de unul singur, e nevoit sa isi gaseasca oameni de incredere si resimte o deosebita placere cand descopera un om vrednic de incredere. De asemenea, se considera la randul lui foarte de incredere dar nu are aceleasi asteptari de la altii cat are de la el.
E un pic confuz in privinta potentialului sau, mai exact are sentimente contradictorii in privinta eventualitatii atingerii sau nu a maximului acelui potential. Oare isi va fi ratat viata daca nu va deveni tot ce poate deveni? Cine poate spune cu certitudine care e treapta cea mai de sus pe care poate pune piciorul? (Am uitat sa mentionez ca e uneori filosof, in sensul ca ii place sa dea argumente si pro si contra, doar sa ameteasca unii oameni mai slab de inger - si i-a placut si Thank you for smoking).
Cu dragostea nu sta prea bine. In aproape toate neglijabilele momente din viata cand a stiut ca iubeste si pe cine cu exactitate, nu a fost sa fie. Considera ca partea buna in toata chestia asta e independenta, dar nu si-o mai doreste de mult. In schimb, partea cu adevarat buna e ca invata din greseli, o chestie care i se pare mai evidenta ca la alti oameni, in sensul ca unii chiar repeta greseli. In privinta asta are o memorie buna.
Acum, se arunca nesabuit cu capul inainte. Tineti-l!