Îmi face o deosebită neplăcere să rememorez, în cele ce urmează, istoria ultimei săptămâni şi ceva în care mi-a fost amintit de către natură faptul că există şi boli pe lumea asta care mă pot afecta până şi pe mine, care nu mă sinchisesc vreodată de dureri în piept, nas curgând sau ameţeli.

Duminică seară am alergat. Luni la muncă am ţinut-o într-o tuse tuberculoasă. Luni seară - febră, frisoane, scuipat plămâni prin cameră. Marţi dimineaţă: tot corpul amorţit, muşchi atrofiati, mi-era imposibil să mă mişc. Marţi la prânz şi după amiază m-am simţit mai bine, am cărat-o pe Diana să mănânc ceva după nu ştiu cât timp. Făcut provizii medicamente, mers înapoi acasă. Marţi seara, tentativă de febră suprimată oarecum din faşă cu algocalmin.
Miercuri m-am sculat cu frisoane, mi-am adunat rahatul împreună (getting my shit together) şi mi-am luat recomandare de la profă, am întocmit două dosare de mai mare frumuseţea şi le-am şi trimis. Apoi mers la doctor care mi-a dat un antibiotic amărât ("cel mai ieftin") după ce scuipasem şi restul plămânilor în sala de aşteptare vreo două ore. Am luat ce mi-a dat într-un final, boala a început să evolueze foarte ciudat.
Joi am răspândit voioşie şi microbi la muncă o zi întreagă cât m-am chinuit să nu oripilez pe toţi. Joi seară, nici o schimbare. Deja papilele gustative erau amorţite, miros ioc, capul vâjâia. Vineri am rezistat până la prânz la muncă şi am plecat acasă. După ce-am dormit vreo 3 ore mă duc iar la medic, ăla ridică din umeri şi îmi mai dă ceva să îmi calmeze tusea, ceea ce s-a dovedit a fi o greşeală. Mă rog, vineri seară mi-am făcut nervi până am ajuns în Hala, mi-era să nu bat pe cineva pe acolo. A fost totuşi o seară mişto, Şuie au curăţat totul şi totuşi a mai rămas loc şi de Sensor care au fost meseriaşi de-ăia old school, vreau să-i mai văd. Anyways, a fost o idee proastă să beau două beri, că nici în puţă nici în căruţă.
Nu-mi aduc aminte nimic din weekend decât că eu tot dormeam şi maică-mea îmi mai dădea mesaj dacă să îmi trimită mâncare şi eu mi-am amintit într-un final să îi răspund. S-a făcut duminică seara apoi iar luni când am fost prea ameţit să mai merg la muncă. Nu mai ştiu nici luni ce-am făcut. A, am fost la spitale, dar pentru alte bube. Toată ziua au curs apele de pe mine deşi afară erau temperaturi rezonabile. Când am ajuns acasă eram leoarcă, am făcut trei duşuri toată ziua de luni.
Marţi am vizitat (de plăcere, desigur) alt spital. Nu mai ştiu ce-am făcut în rest. În continuare mă simt ca o terţă persoană privind un spectacol foarte ciudat cu corpul meu în rolul principal.
Nu încerc să mă laud că aş fi cine ştie ce armăsar şi nu mă îmbolnăvesc dar de obicei chestiile astea trec pe lângă mine şi de-aia mă şi mir de cât se poate întinde "gluma" asta, deja a trecut o săptămână. Abia azi am întrebat pe farmacista din Regie şi mi-a zis că ce luam eu nu era bun, chestia aia împiedică tusea pe când eu vreau să dau afară. Bromhexim. Ce atâta ceai la microunde, se evaporă o treime şi cana şi-aşa e mică, nu rentează.

În curând urmează un invitat foarte special, Dina, nu schimba canalul.

Iată şi anunţurile aduse de sponsorul nostru, Mihai Borcan:



+ Kraak and Smaak, 23 mai la Hala de Muzica

+ don't forget about teh titties!