Io am multe bloguri in feedeader, probabil peste media cititorului din .ro, mult sub anormalitati ca De ce? sau alti entrepreneurs. Imi fac veacul pe cateva si uneori, just sometimes, poti prezice o serie de muuulte posturi doar dintr-unul.
Nu e nimic rau in a fi previzibil, in sensul la care ma refer eu. Creativitatea se poate manifesta si in anumite cadre, tipare predefinite. Cum ar fi: inceputul unei relatii. Se observa si fara telescop cum incepe sa scrie un pic mai romantic ca de obicei, despre inceputuri de relatii, urmeaza apoi pasul mare in care mentioneaza trecator pe consoarta sau consorţ, sa nu discriminam, ca sa isi pastreze totusi coolness factoru si mascara sa nu se duca, coafura sa reziste, @-).
La unii dureaza foarte putin. Cutish crek a scris vreo 2-3 posturi, apoi gata. Poate s-a despartit, who knows? *conflicting thoughts concerning which emoticon i should use, excitement, worry, straight face?*. Ariel a fost mai (putin) subtil, practic stim si cand si-a pierdut virginitatea :D (I'm assuming). De Irina nu mai zic! (nu cand si-a pierdut virginitatea, de-ailalta).
Puiul paranoic is being missed, inca vreo 2-3 saptamani si o dam disparuta in hatisurile junglei educational-licentiale.
Sunt in schimb oameni a caror viata nu se schimba. Ce-i drept, de vreme ce ii citesc eu, nu au cum sa fie plictisitori nici asa. Sunt cu adevarat binecuvantat ca ii citesc, total imprevizibili intr-o expunere a micului dejun, cafea cu ce-o mai fi, informatii pe nepregatite despre planuri de viitor, o decizie de genul celei a lui Jeg (care probabil a fost o miscare de imagine :P) care de obicei nu zice nimic, dar o zice foarte bine, ma, si tot asa, despre cotidian, despre idiotenii, muzica de suflet, etc.
Chiar. Sa stiti ca e bine sa va pastrati o formatie de suflet, doar una pentru voi si numai voi, fara sa fie nevoie sa o impartiti cu altcineva. Atunci cand asculti acordurile pieselor, sa nu fii fortat sa te gandesti la vreun fost, sa nu asociezi versurile cu o experienta datatoare de insomnii, nu vrei sa ramai agatat de trecut, trust me! E bine din cand in cand sa te ridici, sa te scuturi de praf, faci niste miscari de dezmortire ca ti-a amortit fundul, apoi o iei incotro vezi cu ochii. Fara prieteni, fara familie, doar tu cu tine si intunericul, sa o iei de la inceput. Sa poti sta la geamul tau, sa pui muzica ta si numai a ta, sa iti bei cafeaua si pur si simplu sa iti placa de tine. Si sa nu fumezi, chiar daca merge cu cafeaua. Toti avem nevoie de liniste pe interior, altfel nu poti auzi lumea.

Ok, am fost intrebat de cateva ori de ce e blogul inchis. Primul, matinal, Gelu, care e pornit rau si nici el nu stie exact de ce. In ordine, Irina, Ana, Diana, probabil si Dan, daca ar citi bloguri in weekend :D. Cred ca daca as fi stat mai mult pe net as fi fost intrebat mai mult. Adica MULT, nene!
Frate, eu ma uit la blogul asta al meu si vad ca e cu parola mea, un username caruia ii zice ca si mie, mi-e familiar, il cunosc cum nimeni altcineva nu il cunoaste. Imi apartine, este o posesie a mea. De ce ar trebui sa dau explicatii pentru asa ceva? *aici trebuie sa spun ca mie imi place mult stilul Gramo, care oscileaza prin intrebari filosofice, cum altfel, intre extreme trecand inevitabil prin punctul de echilibru de mai multe ori, niciodata oprindu-se la un verdict fix, niciodata luand apararea vreunei parti, decat daca nu cumva e legat de libertati in general, de exprimare, sexuala, etc. ce ma dezamageste e ca le lipseste incisivitatea uneori. si in caz ca nu e clar pana acum, asta incerc si eu sa fac*
Sa presupunem ca nu as fi avut nici un motiv sa restrictionez (btw, restrictionatul a insemnat Who can read this blog? - only blog authors). Mie imi place sa fac lucruri fara rost, stupide, carora sa le pot gasi o explicatie ulterior, intocmai precum momentele in care gafez in asa hal incat nu ma pot opri din ras, dar nu ma vede nimeni. Nu-i asa ca, daca m-ar fi vazut cineva impiedicandu-ma de scari, ditamai calul, n-ar mai fi fost la fel de amuzant pentru mine? Si e destul de clar ca nu are legatura cu sentimentul ala cand tu stii mai mult decat restul. Faptul ca blogul este public in restul timpului nu ma indatoreaza cu nimic legat de setarile de privacy ale lui, sau nu ma indatoreaza efectiv fata de potentialii cititori. Ar putea spune cineva ca e lipsa de respect pentru cititori. Nu cred ca am stabilit vreodata standarde de excelenta cu care sa fi obisnuit pe cineva, fluctuatii, slava Domnului, sunt cat cuprinde, eu personal nu imi gasesc stilul a fi foarte bun, cu cateva exceptii (am intrat pe Shared Items ale Elei in G Reader si m-am surprins cu un post de-al meu, de nu-mi venea sa cred ca imi apartine :) ). In concluzie, pentru ca blogul nu este o fiinta vie si nu este protejata de nici o lege scrisa sau nescrisa, am drept de viata si de moarte asupra lui, fara explicatii de rigoare si fara motiv. Poate doar nebunie temporara.
Hai sa zicem ca as fi avut motiv. Sa presupunem ca am fost si intrebat de motiv. Poate ca am raspuns, poate ca nu. Intrebarea inevitabil vine de mai multe ori, raspunzi o data, raspunzi de doua ori, dar nu toti care iti pun intrebarea au aceeasi influenta asupra ta si cum stim ca faci doar anumite lucruri pentru anumite persoane, de la un punct incolo sa zicem ca n-am mai dat explicatia care poate s-ar fi cuvenit, poate nu. In fapt, poate ca nu am vrut sa imi divulg motivul oricine m-ar fi intrebat. Atunci motivul e ascuns, secret, tainic, sumbru si in fapt mult hiperbolizat fata de banalitatea care este de fapt. Dar asta numai 2-3 oameni ar putea ghici, problema e ca nici eu nu stiu care ar putea fi acei oameni, dar cu siguranta nu sunt cei care cred ca stiu.
Ok, I'm bored now.
(N-)am motiv.

Cu capacele, sa moara bibi!
Apreciez reclamele la Cava D'oro, ca tot le-am vazut azi la Apropo TV. Sunt pe nisa, cum ar putea zice un publicist (presupun), nici prea pentru prosti, nici prea 'telectuale. La limita superioara e reclama la Zaraza, care se ridica deasupra acestor mizerii, nu-i asa, cu ascunsul de lantisoare de aur in parizer. Eu nu sunt mai presus de aceste mizerii, asa ca subiectul postului este promotia Coca Cola.
Let's face it, I'm addicted. Pana mea! Nu conteaza asta acum. Ideea e ca premiile se extrag la 90 de minute. Nu chiar pe decursul a 24 de ore, dar sunt 7 extrageri intr-o zi. Se presupune ca toate codurile trimise dupa ultima extragere participa la urmatoarea, care are ca premii bilete la meciurile Romaniei sau LCD-uri. Adica: pentru toate extragerile zilnice de pana in 2 iunie, la "90 de minute" se castiga bilete la meciurile noastre. Incepand cu 2 iunie, se vor extrage LCD-uri. Planul meu, caruia nu ii gasesc cusur, e acela de a strange cat mai multe capace posibile si a le trimite toate pentru o extragere, preferabil una nocturna, daca exista, trebuie sa ma interesez. Presupunand ca am o sansa de x% sau xx%, nu conteaza, pentru ce premiu ar trebui sa incerc?

Zaraza zice "pentru cei care nu se ghideaza dupa zicala: prost sa fii, noroc sa ai". Eu nu sunt destul de prost incat sa nu-mi dau seama ca sunt prost :(

Partea a doua a postului cu prostia foloseste ca model inspirational pe sine insusi si anume Eu.

Eu sunt asa de prost incat chiar imi inchipui ca fostii colegi de liceu vor fi entuziasmati de propunerea de a ne revedea. In naivitatea mea.

Sunt genul de om prost care se lipeste de tine pana in punctul in care incerci sa scapi de mine ca o lipitoare; odata ce scapi, nu vrei sa mai ai de-a face cu mine, nu mai dai vreun semn de viata, te strecori pe cat posibil neobservata, sa nu trezim monstruozitatea de prostie care sade într-însul. Fugi cat mai poti, aici nu e nimic pentru tine decat o lipitoare (foarte dramatic, you gotta admit!).

Sunt atat de prost incat m-am apucat serios de albumul cu abtipilduri. Am deja 200+ lipite. Din 535.

Sunt atat de prost incat am amanat temele la PS timp de 6-7-8 saptamani (who's counting!) pentru ca mi-e antipatic proful. Asta e monumentala, merita un post separat.

Sunt atat de prost incat nici prietenii nu stiu sa mi-i tin bine.

Pana acum am sustinut sus si tare ca un lucru e amuzant si valid, relevant etc daca eu, care emit parerea/fac gluma, consider ca e amuzant, iar daca celuilalt nu i se parea, era ceva in neregula cu el. M-am razgandit brusc, am fost prost. Asta e un fel de conceptie de neclintit de pana acum in viata-mi, cine stie ce alte pareri imutabile se vor narui before my eyes.

Joc pe Facebook "Who has the biggest brain" si sunt cam prost.

Nu sunt cel mai tare om in viata. Sunt doar generic "inteligent", dupa cum probabil se citeste pe fata mea si atat. Ma duce capul sa emit judecati valide (uneori), sa discern intre bine si rau si sa aleg "binele", sa port o conversatie normala. In schimb, nu sunt super invatat, nu am citit enorm la viata mea, nu mi-am imbogatit orizontul cultural cu teatre, opere, balete, etc. Probabil dupa multe standarde nu sunt "prost".
Insa nu am stat prea mult sa filosofez asupra acestei insusiri atat de comuna speciei. Sa fiu sincer, nici nu stiu cum s-ar defini prostia. Intotdeauna am actionat din impuls cand am avut de-a face cu ce am crezut eu ca ar fi prostie. Recunosc, mi-e sila de ea, e ca o materie slinoasa de care vrei sa te feresti cu tot dinadinsul, iti provoaca repulsie, numai ca uneori nu esti atent si te loveste fara sa iti dai seama. Adica te prostesti si tu.
Ma bazez pe instinct. Nu stau sa teoretizez daca o persoana e cu adevarat proasta sau nu. Baremul este destul de strict. Iata un exemplu: "desi agitatia din preajma sesiunii este atat de mare, zilele trec, stresul fiecarui examen trece si se sfarseste seara cu o usurare caci a doua zi v-a veni altceva de facut". Nu stiu de voi, dar mie mi se taie instant de la asa ceva.
...to be continued

Lucrul care ma face sa rezist (deocamdata) temperaturilor idioate este vestimentatia preferata de domnisoare in perioada pre-caniculara ce se desfasoara in Bucurestiul multiubit zilele acestea. Ele se ghideaza dupa zicala: "Sa arat niste ţâţe si buricu si neaparat mainile dezgolite, poate si un pic de fund, fara sutien musai sa se vada sfârcurile cum ies in fata printr-o bluzitza vaporoasa si preferabil mulata, picioarele... si ce daca nu le am lungi? tot cu limba de-un cot or sa fie toti masculii, ca e misto cand ma strang hainele de dau sa pocneasca, se cheama ca sunt voluptoasa" (e de inteles de ce nu a fost culeasa si zicala asta din popor). Inclusiv Roxana isi doreste de-alea mai mari si mai lungi si mai atarnande.
Si probabil statistica zice ca vara se face cel mai mult sex, dar ma intreb oare prezervativele se topesc de la caldura? Si daca tot suntem la lucruri profunde, care este implicarea afectivo-spirituala a celor care se angajeaza intr-o relatie de sinceritate si bun simt, "un respect reciproc, o pasiune nebuna nebuna nebuna cu scantei, libelule in stomac", etc (scuze, dar nu m-am putut abtine) ? Adica, te cuplezi la mare si apoi te intorci singur acasa?Agati una in Herastrau si te plimbi cu alta in Cismigiu? Ajuti o domnisoara la nevoie sa isi care mobila si accesoriile (oo, accesoriile) din Ikea si apoi o pui cu alta pe-un birou de Mobexpert? Teh shame!
Partea misto e ca apar fructele, in speta capsuni (la ceea ce asist eu zilnic, ceea ce va doresc si dumneavoastra), cirese, pepeneeee, pe langa fructele mai sus mentionate, afrodiziace. Si bere.
Mai sunt 3 saptamani pana la campionatul european! Profitati, fetelor!

Acum ceva timp a avut loc toata viata mea. Nu stiu cand, nu ma intereseaza. Axa temporala e nesemnificativa, nu tin neaparat sa fixez fiecare gand, vorba ori fapta in timp. In spatiu mi-e usor, in definitiv amintirile au un cadru spatial, face parte din ea, e palpabil, vizibil, nu precum timpul. Negura asta a mintii imi convine, nu ma impovareaza inutil si lasa loc pentru detalii pretioase, cel putin pentru mine.
Creierul meu funtioneaza exact cum ar trebui. Izoleaza in fundal amintirile neplacute, pastrandu-le ca invatura de minte atunci cand va trebui - ca un "snap" menit sa-mi aduca aminte sa nu repet greselile.
Nu sunt complet ratacite amintirile. Tot ce pot sa fac pentru ele e sa zic "acum ... ani", "acum ... luni", etc. Eu zic ca ar trebui sa fiu multumit cu asta. Stiu ce s-a intamplat, stiu cum, ce mi-a ramas, iata ca stiu si cam pe cand.
Acum foarte multi ani, pentru foarte mult timp, eram mici si fara griji si ne jucam in fata blocului, Borcan, Balta, Negru, Copacescu, give or take a couple of ppl. Acum vreo 10 ani descopeream fotbalul si devoram Campionatul Mondial din Franta, colectionam surprize si imi pacaleam colegii in interes propriu ca sa-mi iasa mie bani de surprize sa completez albumul mai repede. Acum cativa ani, in liceu, tineam la cineva care inca nu a aflat ca eu nu am dormit un weekend din cauza ca i-am facut la un moment dat rau. Acum aproape 4 ani, eram plin de entuziasm pentru prima data in Bucuresti.
Acum doi sau trei ani, dadeam chefuri in camin si ne simteam bine, asa tocilari si neindemanatici cum eram multi dintre noi, eram cu totii prieteni si ... inca eram copii. Acum cateva luni, dansam salsa si ma faceam de ras, dar macar eram mai bun ca ea! Acum cateva saptamani, ne imbatam de la bere si tequilla si scriam amuzati tot felul de tampenii.
N-am amintiri de acum. Dar am speranta ca voi avea de zece ori mai multe si mai frumoase.

Am nevoie de ajutor.

Datorita blogului mi-am facut o gramada de prieteni. Zic o gramada luand in considerare faptul ca prieteniile se leaga mai greu dupa o anumita varsta si, oricati oameni noi ai cunoaste, e din ce in ce mai dificil sa te apropii de ei. Am relatii virtuale bune cu aproape toti care mai trec pe aici, intr-o oarecare masura si cei pe care ii citesc ma mai recunosc din cand in cand (daca le comentez pe bloguri). Sa nu aveti un soc prea puternic in urmatoarele secunde cand va voi spune ca urmeaza un "dar".
Problema este... ei bine, m-am saturat! sunt prea multe fete! Zic asta cu tot respectul de care sunt capabil (si am resurse, credeti-ma) si absolut fara nici o falsa modestie, ca doar nu ma culc cu ele. In decursul istoriei am fost adaugat in lista de messenger de catre [...aici Mihai deschide messengerul si incepe sa numere...] 12 persoane cu care nu aveam la momentul respectiv absolut nici o tangenta, intre care doar doi baieti, care doi mi-au dat add pentru link exchange only. In afara de astia, au mai fost cativa care erau prea terminati pentru a supravietui in lista mea.
10 tipe!!!! care n-au absolut nici o legatura cu mine! Unde mai pui ca pe ceilalti prieteni de blog nu i-am pus la socoteala inca, acestia fiind alte 10 persoane (la o numaratoare sumara).
Mi-am dat eu seama la un moment dat ca ar fi ceva necurat la mijloc, dar eu ce-as putea face sa contracarez acest fenomen? Ok, sa zicem ca nu vreau sa il contracarez, dar macar sa am parte si de baieti cu capul pe umeri, inteligenti, independenti si cu care sa imi faca placere sa conversez pe messenger (!).
Sincer, chiar am o problema. Poftim, citez din Google Reader: 27 bloguri posedate de sexul frumos, 22 bloguri a la sexul tare. Macar de-ar fi egale ca insemnatate, dar din pacate imi fac veacul pe bloguri de fete mainly. It's really sad, come to think about it. Eu cand vreau sa ies la bere nu imi vine in minte un prieten, ci o prietena. Trist.

Am ramas blocat in urma unui incident hilar petrecut la o casa alaturata mie, in mirificul everydayofourlives Carrefour. O tipa cu un tip intrasera la o casa doar pentru cosuri cu un carucior, care a fost observat prea tarziu. Individul, care intrase cu el, s-a infiintat la fata locului pentru a lua in primire scandalul. Faţă de mai mare prost n-am vazut in viata mea. Urla din toti porii stupiditatea, de-ti venea sa-i dai pumni in gura. Niste ochi mari si nedumeriti, inexpresivi de altfel, ziceai ca fusesera decupati in craniu si uitasera sa-i puna si pleoape, sau poate pur si simplu nu fusese inzestrat la nastere cu expresie faciala, buze mici si care parca se miscau cand vorbea, dar nu eram sigur. O simpla privire tâmpă ii trona pe fata tot timpul cat l-am fixat - si da, l-am urmarit fara sa ma pot desprinde de moaca lui, atat de lovit eram. Sunt convins ca am fost marcat psihic de chestia aia care se numea faţă; zic asta pentru ca imediat m-am uitat in jur sa vad daca se mai crucea si altcineva, dar tot ce-am vazut au fost alte priviri tampe, care desigur nu rivalizau cu a campionului. De la prima casa si pana la iesirea din Carrefour am mai interceptat vreo 4 persoane pe a caror inteligenta n-as fi pariat in vecii vecilor. But, who knows, I might be wrong.
asta ca tot am descoperit zilele astea pitzipoanca.org si cocalari.com.

Cand sunt entuziasmat imi place sa fac inventare de-astea, muzicale. Azi am aflat de Creamfields si, desi nu auzisem de festival pana acum, mi-a creat fluturasi in stomac si m-am udat tot (figure of speech!). Artistii autohtoni vor fi exclusi din acest post.
Becksperience (5 iunie), o chestie care suna foarte misto, doar ca e la Sala Polivalenta care, desi n-am fost niciodata, imi suna dubios. Goldfrapp, Stereo MC's, Suie Paparude. Ce vreau sa vad sunt proiectiile/artele vizuale, nu mai stiu exact cum se numesc, in combinatie cu muzica presimt intrarea in transa :D
B'estFest (4-6 iulie) nu mai are nevoie de nici o prezentare, ce-i drept m-a cam dezamagit line-up-ul, tot am asteptat ceva care sa ma dea pe spate, cum au fost anul trecut Pink sau Faithless, artisti fff in voga, dintre care eu mi-as fi dat un degetel (imprumut) ca sa vad pe Faithless. Acum, ma rog, Nelly Furtado e in voga, dar muuult prea comerciala, Alanis not really my type, Kaiser Chiefs maybe (stiu ca plac Anei), ma tenteaza Roisin Murphy, Unkle, Apollo 440, Nouvelle Vague si, desigur, Silent Disco :). Si dj-ii invitati, mai ales ca nu sunt din aia superstaruri. Sunt curios.
The Mission Dance Weekend (11-12 iulie), care pentru mine e sinonim cu Fucking Fatboy Slim!!!
sa vedem si Trentmoller, asta daca ajung si vineri.
De Lenny Kravitz (26 iulie) nu stiu ce sa zic, sincer, ramane de vazut daca ma hotarasc sa.
Creamfields (2 august), acum si in Romania, suna foarte tare, pe plaja intre Venus si Saturn, cam in locul in care ar trebui sa fie Liberty Parade, ceea ce ma face sa ma ingrijorez in privinta viitorului evenimentului gratuit organizat pana anul trecut de radio 21. Frate, era gratis, dar era ATAT de misto! Nivelul de popularitate pe care il dobandea radioul in urma evenimentului facea toti banii, sunt convins!
Iron Maiden nu ma intereseaza, sincer sa fiu, dar voua sigur va place, metalistilor!
Cam astea ar fi evenimentele mari... desigur, daca excludem KYLIE cu curu ei cu tot, la care puteti sa ajungeti daca va grabiti.

De trei ani si jumatate ma trezesc in acelasi pat (intelegeti voi, cu mici variatiuni. N-am fost prea aventurier). Dimineata sunt o piatra de moara. Sub cearsafuri imbacsite de mirosuri terne, de camera neaerisita. Scaldat in sudori nocturne, nasul imi cauta cu nesat aerul curat. Gura imi arde, incerc sa sting focul cu apa, multa apa. Uneori cu Cola, care macar shifteaza atentia spre papilele gustative. Parul e singurul lucru care nu ma deranjeaza dimineata, lucru oarecum ironic pentru ca sunt destul de ciudat cand vine vorba de "podoaba" capilara.
Cel mai greu e cu ochii. Uneori nici nu-i deschid pana la baie. Pleoapele de plumb sunt tot ce conteaza, pot sa dorm si 10 ore, eu tot ma voi culca la loc daca nu-mi simt ochii in orbite. Sunt super sensibili, ca dupa o operatie pe retina. Cearcanelor le-am pierdut numaratoarea, daca se poate spune asa. Am renuntat sa le mai contorizez, macar in privinta asta n-am nesigurante.
Nu stiu ce-as putea face dimineata pentru a-mi fi mai bine. As putea sa ma culc mai devreme. Ar fi o idee buna sa ma spal, sa imi pun un ibric de ceai, sa imi ung doua felii de unt si cu trei lingurite de zahar sa imi indulcesc dimineata. Bucuria diminetii nu mai exista de cand ... de mult. Poate ar fi o idee sa faca ziua mai lunga. De ce nu? 28 de ore ar fi mai mult decat destul si pentru oricat somn ar avea nevoie oamenii mai lenesi. Calendarul este facut de oameni, si orice facut de om este imperfect, pacat insa ca lungimea zilei e dictata de luna. Insa daca ne chinuim putin putem schimba si asta.

Daca vad o tipa cu un corp bestial pe strada, prefer sa fie urata. Cand apuc sa ii vad un profil cabalin sau doar sa observ similaritatile intre ea si fratele Pinnochio, inima imi tresare de bucurie. Eu chiar ma bucur cand vad urate cu corp misto. Imi zic: inca o tipa pe care as fute-o fara pericolul investirii de sentimente. Pentru ca, nu-i asa, I suck at love.
Asta ca si portie saptamanala de misoginism.

bani de dat: -240
bani de dat: -50
bani de dat: -50
bani de dat: -130
bani de dat: -150
bani de dat: -500
bani de dat: -300
bani de dat: -300
bani de dat: -400

As fi vrut sa le presez, sa le pun in singura mea carte la care de altfel tin foarte mult, sa le pastrez acolo pana as fi luat cealalta carte si apoi sa le dau impreuna.
Imi vin in minte cateva exemple de cupluri care rezista testului timpului. Cateva sunt de varsta mea. Si imi pica inevitabil intrebarea: cum? Cum reusesc ei si eu nu pot? Ar fi mult prea trist sa o faca doar din comoditate. Sa ramana impreuna doar pentru ca e la indemana, doar de frica de a fi singuri. Asta se instaureaza abia dupa ce ai intrat bine in paine, cand ti-e greu sa iti amintesti cum era sa fii burlac, holtei, disponibil, zi-i cum vrei. Dar ei cum au rezistat? Dintotdeauna i-am stiut singuri, nu i-am mai vazut inainte cu altcineva. Dintr-o data te trezesti ca se cupleaza. Inca un moment de neatentie si oamenii astia sunt deja impreuna de un an. Poate de doi. Te uiti la ei: nimic mai firesc. Cum reusesc? De exemplu, cu ea ai fost si tu, cum de nu esti tu in locul lui? Ah da, pentru ca ai fost sucit si ai abandonat tu. Cred ca e un melanj: compromisuri cat cuprinde, efort psihic, nevoia de siguranta si multa autosugestie. E chiar trist daca te gandesti un pic, dar presupun ca apropierea spirituala compenseaza de la un anumit punct incolo.

Ea. E frumoasa, n-am sa mint. Ma enerveaza des. Scoate misoginul din mine uneori, desi stiu ca va fi diluat de sarcasm si intr-un final vom rade amandoi de cat de caraghios suna. Ea accepta bani de la mine si nu protesteaza, ma lasa sa ma joc de-a cavalerul dar in acelasi timp gaseste momentul ideal sa ma cinsteasca ea pe mine si sa nu protestez eu - ceea ce e greu, va asigur eu! Neaparat are telefon pe Orange. Ii place cand imi poarta hainele si mie imi place mirosul pe care il lasa pe ele: prelungeste viata lor cu cateva zile (pana la spalare). Nu-i e frica de apa si nu are fundul mare, nici corpul disproportionat. Nu se intampla niciodata sa fie surprinsa neplacut de nebunii de-ale mele; chiar daca nu le-am dat curs mai niciodata, nu voi fi eu niciodata cel care zice primul: Hai sa ne luam rucsacu si sa plecam spre vest, prin Budapesta. Neaparat vine sa ma viziteze in Pipera si deloc nu stramba din nas. Nu ma intreaba Si cand pleci? atunci cand abia am ajuns. Nu comenteaza daca ma tund zero pentru ca ma place pe mine, nu pe parul meu. Sta la masaj, devine cobai chiar pentru ca eu sunt autodidact in ale masajului. Ma motiveaza sa slabesc - si inca ce ma mai motiveaza, o Doamne! Mereu e defazata cu 90 de grade muzical vorbind, dar discutiile in contradictoriu nu fac decat bine... pentru ca eu cedez :|. Nu e un spirit prea artistic, pt ca m-as simti neincadrat in peisaj. Nu ma tine de mana pe strada si nu ma pupa ca sa isi marcheze teritoriul, ci pentru ca vrea. Stie unde joaca Henry, ce sunt alea Wolffmorgenthaller si vorbeste lolspeak :D. Nu scrie cu greseeeeeeeli. Umbla in adidasi. Injura la meciurile de fotbal. Imi da palme peste cap (nu degeaba!). Bea cola doar ca sa nu mai am eu ce bea si sa ma las (ohohohooo self sacrifice). Si, frate, nu se mai termina postul asta odata?

Cand eram mic, nu aveam nici o grija din lume. Si nu ma refer acum la bani, mancare, chiria caminului, chestii de-astea. Au aparut mii de griji. Nici o problema. If I may.... "Jesse: Maybe what I'm saying is, is the world might be evolving the way a person evolves. Right? Like, I mean, me for example. Am I getting worse? Am I improving? I don't know. When I was younger, I was healthier, but I was, uh, whacked with insecurity, you know? Now I'm older and my problems are deeper, but I'm more equipped to handle them"
Dar. Eram liber, mai ales psihic. Toata viata mea imi aduc aminte ca eram disperat dupa dulciuri, eram cel care lingea castronul dupa ce se turna compozitia in tava (negrese, da?!). O bateam pe maica-mea la cap sa-mi faca prajituri tot timpul si de ziua mea nu aveam nevoie decat de un tort cu ciocolata si eram fericit. Si iata-ma cum sunt ultimul care ajunge la masa cu prajituri, nici macar nu mi-a fost greu sa ma abtin pana acum si nici nu dau dovada de un entuziasm deosebit. M-am plafonat. Nici nu mai conteaza motivele, poate sunt mai multe decat as putea eu sa numar, poate de fapt imi imaginez asa paranoic cum (nu) ma stie lumea.
Toata perioada adolescentei si inca din presupusa maturitate am fost gurmand. Nu gurmand in sensul de "mananc orice", ci genul care mananca tot, oricat mi-ai pune in farfurie, nu ma las batut si uneori bagam in mine aberant de mult, dimineata, seara, noaptea, cand prindeam! Acum sunt la o pseudo-perpetua cura de slabire... ma simt vinovat daca mananc seara. E o evolutie oarecum fireasca, presupun... dar e al naibii de trist.
Cand eram mic era doar joaca. Majoritatea cu baietii dar ne jucam si cu apa, acolo neaparat erau incluse si fetele. Si n-aveam nici o treaba cu ele, erau ca orice alti parteneri de joaca. Apoi a venit adolescenta, in care nu stiu cum naiba se intampla sa nu te mai poti gandi la fete ca la un alt om, ci doar ca la un om de sex diferit. Pe care trebuie sa il ai si tu :D. Apoi cresti si mai mult, relatii, chestii complexe, nene... tre sa faci compromisuri, daca esti vesnic celibatar se intreaba lumea ce-i cu tine, daca nu poti sa pastrezi o relatie te fac imatur, te indoaie regulile societatii, un amalgam de idei din care rasar o fosila de cavalerism, un strop de frustrare masculina in fata feminismului emerging (inca) al femeilor, la mine sau la tine, nu ma culc cu el azi ca poate maine pleaca la alta, as mai sta cu ea pentru sex da' imi face una ochi dulci, frate, cum sa-i propui o relatie de fuck buddies, pot exista prietenii intre sexe fara alte interese?, si muuuulte alte cacaturi de-astea. Daca n-as lua mai totul in deradere, nu mi-ar placea.
Cum zice Dana: in the end we are all alone.

-pastile topless pt marirea sanilor
-jocuri de dat palme la fund
-jocuri gratis in care trebuie sa servesti persoane cu alimentele pe care le doresc
-blog alcool sex droguri blogspot :>
-jocuri tarzan dar ca sa treci nivelul trebuie sa ajungi la o umbrela
-vama veche celor care cred ca lumea sata cu iubire va scapa
-vor fetele sa fie linse in pizda? la pachet cu -vreau sa fiu linsa in pizda. there you go, intrebare si raspuns. dar frate, unde am scris eu despre pizda? eu nici nu stiu cu ce se mananca, so to speak =))
-decoltee sexy de secretaire
-i wanna freak you dictionar englez roman
-o singura intrebare si poate un raspuns oare s-a intamplat ce ne-am propus o simpla melodie,un sentiment placut este exact ce mi-am dorit de la inceput
-pantaloni speciali pentru liposuctie
-cont hi5 eva am chei pentru orice

Stii vorba aia cu rockerii imputiti din Vama Veche? De fapt, acum sunt toate tipurile de oameni in vama, dar sunt toti imputiti! La propriu, pentru ca am memorat refrenul "In Vama Veche nu exista canalizare". Pai ce mama voastra mai faceti vile, fratilor, daca nu are unde sa se scurga jegu de pe oameni?
Am eu o propunere: faceti canalizare, sau macar un inceput de teava din Mangalia, ca tot vin alegerile locale (ce, Vama Veche n-are primar?) ca macar sa se finalizeze intr-un final indepartat, dar sa stim o treaba ca s-a inceput. In schimb, puteti sa faceti: 1) Tutungerie, succes garantat, o gramada de indivizi se sparg in figuri, practic acolo toata lumea fumeaza, chiar daca nu sunt fumatori, mai mult, fumatorii trec mai departe la trabucuri si ... alte chestii; 2) importati bucatari, 'tu-va-n mama voastra, macar temporar, si-o sa vedeti cum le suflati bulgarilor partea de nord a litoralului (good one, i know); 3) nu stiu daca e farmacie acolo, dar un sex shop ar fi genial! ar fi coada inauntru, afara, pe langa, pe deasupra, te-ai impiedica de dildo-uri pe strada si daca n-ai fi atent in multime te-ai trezi cu unul bagat undeva ...; 4) mai multe cosuri de gunoi.
Si un magazin de haine groase.

No, I'm not gonna bitch and wine, thank you very much! Hmpf... the nerve on some ppl!

Packing socks and undies. I figure that's what I'm going to need. And a sleeping bag. No, I'm not going bye-bye like Darius, instead I'm gonna try to make some more mistakes, the kind you remember in the "young and the restless" part of your brain. Haven't been too crazy in my early days, but I figure the time's not all lost. Trying not to focus my mind on one particular person, instead I really want to get shit-faced like I haven't done in a long time. Not like the other night when 4 beers did absolutely no damage to me.
While inspiration is currently exiting my body I say good night to you and may we all get laid in celebration of 1 Mai Muncitoresc!

To all things.
Problema e ca intrebarea nu ti-o pui cand ti-e bine. Nu cand esti satul, nu cand esti odihnit, cand esti ametit si fericit sau iubesti si esti iubit. Nu. Te apuca intrebarile filosofice cam cu doua nivele mai sus de depresie. Un fel de Nirvana dar cu sentimente si trairi cat se poate de lumesti, cel putin la nivel de samanta. Ele se afla undeva in spatele mintii pentru ca ti le-ai suprimat prin puterea vointei, le-ai izolat in vid tocmai pentru a le studia si, nu-i asa, pentru a gasi antidotul. Precum yoga (sau ce alte exercitii iti permit atingerea absolutului) la fel sunt si introspectiile fiecaruia in momentele de cumpana, pentru ca fiecare dintre noi este lumea intreaga pentru sine. Precum yoga, e nevoie de antrenament.
Astfel, abia dupa ani si ani vei definitiva tehnica de a nu-ti mai pasa cand seful te fute la melodie cu deadline-ul ala, cand proful ala idiot nu te va mai deranja cu remarcile lui si stilul de predare si evaluare. Tot atunci vei fi mai presus de fenomene chimice patetice cum e iubirea, boala aia pe sistem nervos care se manifesta prin dureri de stomac atunci cand ea nu e langa tine, delirul sangvin ce are loc in proximitatea ei, "the displacement of internal organs" (ca sa fiu smecher) sau, popular, un mare gol in interior cand stii ca nu mai ai ce face si nu va fi a ta.
Daca n-ati vazut Equilibrium, va recomand. O lume utopica in care cetatenii orasului isi injecteaza o substanta prin care isi suprima orice fel de sentiment. Unul din primele sentimente incercate de personajul principal este un melanj indescifrabil de fluturi in stomac, neputinta in fata inevitabilei ei morti, confuzie... de-astea. Eu as alege o inima de gheata.

The answer to the ultimate question of life, the universe, and everything is...

Ca tot e Pastele.

Este primavara. Chiar daca sunt si zile ploioase, e frumos sa te plimbi prin ploaie (unora le place mai mult decat altora). Sunt si foarte multe zile insorite, Bucurestiul este in campanie electorala, deci se fac si curatenii, parcurile sunt foarte frumoase, concerte de primavara slava domnului.

Fiti foarte atente la ce va zic acum: sambata 7 iunie 2008 debuteaza Campionatul European. Incepand de atunci, nu veti mai vedea barbati pe strazi pe parcursul meciurilor. Asa ca lasati apropourile, privirile sugestive, gesturile imperceptibile. Fiti directe. Luati-va barbat acum. Scoateti bulanele si decolteele la aer, mult parfum, fara ochelari de soare ca steti prea smechere, scapati cheile pe jos in parcare cand purtati fusta scurta, frecventati cluburile impreuna cu una, doua, maxim trei prietene. Repet: nu veti mai pupa. Pentru cele care aveti deja, tineti-l bine. Pregatiti-va sufleteste si cu provizii. Ganditi-va la tehnici de abordare cu tematica, gen: seara in pat, imbracata numai in jambiere, sau doar un tricou al nationalei alb si ud... incercati sa imbinati sportul cu sexul, ca de exemplu sex pe minge, atarnata de bara, afrodiziace gen bere si seminte, in momentul orgasmului sa strigi "Gooooooooooooooooooool xxx" unde XXX este numele lui. Trebuie sa pregatiti terenul, deci chestiile astea le faceti incepand din mai, cand este si un ultim amical al Romaniei; atunci ii puteti da si un "teaser trailer" sau "preview".

Pentru doritoare avem si site-uri de cultura generala pentru documentare riguroasa, pentru a fi, nu-i asa, pe un nivel de cunostinte comparabil cu al lui. Si, orice ati face, NU faceti ca aici sau aici!

Decorul este un metrou normal, poate un pic prea gol pentru ora matinala, in sensul ca am gasit loc printre multe altele. In fata mea o doamna respectabila pe care scria clar Can-Can si Libertatea. Acum era la nivelul urmator, citea cartea: Cele mai mari scandaluri ale istoriei.
Langa mine, manelisti. La inceput se jucau doar pe telefon masinute, dar s-au dedat repede la muzicute la speakerul telefonului. Cand sa coboare (la Basarab, previzibil, nu?) incepe discutia despre camere foto. Cum soundtrackul era prea tare, n-am retinut decat replica de grand-finale: Pai ma, voi tre sa puneti ambele telefoane ca sa ajungeti la camera mea, eu am camera de 3,2 metri patrati!
Si dusi au fost.

Diferenta intre o zi buna si una cu surprize, adica imprevizibila:
sa vezi pe cineva pe care nu te asteptai sa vezi, sa prinzi autobuzul dupa ce l-ai ratat si ai mers pe langa el (correction! l-am prins pe cel dinaintea celui pierdut), pentru ca era prins in trafic (sac!), sa raspunzi normal la o intrebare la care in 90% din cazuri ai fi facut misto. It's really refreshing sometimes. I should try it more often. Asta + muuult somn si ceva ceva sperante (ai auzit ma?).

Si acum sa scriu ceva interesant, nu?
Update despre mine:
*maine am meci in cupa seriei, este foarte important asa ca va astepti pe toti suta de vizitatori ai blogului la ora 21 la terenul din poli!!!!!!!!!123
*mi-am adus aminte ca pe alina o cheama florentina.
*ascult guerilla. in prostie.
*nu m-am lasat de cola si nu m-am apucat de exercitii. in schimb am slabit, probabil pt ca nu prea mananc.
*vreau sa le vad pe Alexandrele mele :D
*am de ales intre munte si mare pentru 1 mai. detaliile, de altfel esentiale, nu sunt vrednice de mintile voastre luminate, asa ca raman doar concreţii: la mare e aiurea cu cazarea, la munte e lipsa de bocanci si de dispozitie de urcat pe munte. la mare e bautura si petrecere, la munte e aer curat si colegi.
*este saptamana definitorie. nu grea, nu placuta, nu lenta, nu ploioasa, pur si simplu... astept.

Eu am devenit un client oarecum fidel al firmei SebaTur, transport persoane Bucuresti, Galati, Constanta. Super tari oamenii astia. La dus ne-a condus un om care mai facuse alte 4 ore pe drum in prealabil si nu l-a deranjat absolut deloc, am putut chiar si sa adorm in masina. La intoarcere am avut norocul sa ma pot urca in fata, unde am avut loc de picioare.
Pana prin Braila, am dat de vreo alte doua masini care transportau calatori de la aceeasi firma venind pe sens invers. Soferul nostru i-a salutat pe fiecare cu un gest simpatic cu mana, pe care nu vi-l pot reproduce, dar nu e obscen (as putea sa ma filmez si sa postez video, dar ar fi al naibii de ciudat). How nice, mi-am zis.
In urmatoarele momente eu am adormit si m-am sculat abia la popas. Eh, si dupa popas, tin-te bine: am dat de muuult mai multe microbuze transport calatori, numai ca aveau varii destinatii, predominant Vaslui, Bacau, etc; a fost si un autocar. Soferul nostru i-a salutat pe toti. Dupa primul de Vaslui inca mai aveam dubii, imi imaginam ca poate omul se cunoaste cu mai multi soferi de pe mai multe rute, deh, se intalnesc la rascruci, isi mai complimenteaza masinile, cum mai fac soferii astia. In schimb, pe masura ce mai trecea cate o masina vedeam ca asta ii saluta pe toti si ca de fapt e o chestie pe care o face cu omologii. Soferul nostru nu cred ca a ratat vreo masina, in schimb mai erau (probabil neinitiati :D) care nu ii raspundeau la salut. Bai, ce tarani!
Oricum, mie mi-a placut si parca am inceput sa prind usor drag de soferie.

si totusi, scriu de la calculatorul lui Ionut. In spatele meu este cea mai sinistra atmosfera posibila, pe care as da-o oricand la schimb cu o stanjeneala continua pe o piatra in fata unei biserici. Dar nu pot.
Mama este o femeie tipica, exemplificarea unei bune parti a bancurilor cu femei, cu toate capriciile feminine si toane specifice sexului frumos. In acelasi timp, mama este o femeie foarte desteapta si cu mai mult simt al umorului decat multe fete prea sensibile pe care le cunosc. Azi mi-a luat mp3 playerul, a inceput sa asculte Bob Marley si a inceput sa zambeasca, a intrat in transa, s-a intins si intr-un final a adormit linistita. Acum nu mai e linistita.
Tata a ajuns la o varsta respectabila, 47 face anul asta, ce-i drept nu i-as da atat daca nu ar dormi atat de mult. E barbatul tipic, adica misogin, golan in tinerete, un pic smecheras si mester in casa. Are mereu complexul superioritatii intr-un mod foarte hilar, pentru ca el nu rade si nu glumeste dar mie mereu imi vine sa-l iau peste picior, pentru ca nu stie ce-i aia introspectie, nu poate privi o chestie obiectiv si nici out of the box.
Mama si cu tata impreuna sunt de ceva timp un dezastru. Penultima data cand am fost am asistat la certuri si, naiv cum ma stiti, am luat initiativa si i-am amutit pe amandoi. Ultima data cand am fost m-a avertizat si Ionut ca in casa au loc numai certuri si n-am fost contrazis de situatie. Cand am plecat mi-am promis ca nu mai vin. Daca n-ar fi fost Alex probabil nici n-as mai fi venit. Dar iata-ma aici confuz, obosit, dar fara regrete! intrebandu-ma ce naiba sa fac (deci ma intreb pe mine, da? nu pe voi). Si imi deschid sufletul unor necunoscuti.
Dar un sms m-a facut sa zambesc :)

Antena 1 - Pacatos Show - Oana scoate "cartea" din maneca. Evident cu oana zavoranu.

MTV - emisiunea in care astia fac misto de mamele celorlalti, se intalnesc fata in fata si se balacaresc. Wilmer Valderrama.

Sport.ro. Catch, sau cum dracu s-o numi, chestia aia care se mimeaza.

Acasa - Poveştiri adevarate, editie speciala. Omul mutilat de naum ciomu divorteaza.

National TV - scrie in colt Sarut mana, mama. Asta o fi emisiunea. Cu smiorcaitul de traistariu si prezentata de o tipa de la Heaven.

B1TV - Nasul. Asta e cea mai tare.
"Gigi Becali - Bani pentru miracole"


Antena 2 - A inceput batalia la sectoare. "Piedone vs Clanul Soprano Portocaliu". Fuck me, sa mori tu?!

Bonus: Kung Pow sambata noapte la tv! :D asta e de bine!

Linia de autobuze transport in comun spre Vitan. Show, sa moara Bibi!
Impulsionat de Dan, am purces spre mallul din Vitan, ce-i drept cu demaraj slab, in cautarea Sfantului Graal al clothingului mioritic. Informat de catre site-ul ratb, care iti calculeaza si rute, smecherieeee! am luat-o la pied pe la 20. IDM is history=sux.
Ma deplasez pana la Eroilor unde vad pe placuta 123. Ma, aici tre sa vina, n-am cum sa-l ratez. Si l-am tot ratat vreo 20 de minute. Nu conta, era frumos afara si eu imi admiram adidasii prin statie.
Cand colo, ce sa vezi, apare otobuzu. Mirificul vehicul a luat ceva oameni la bord, dar deja avea multi. N-as putea zice ca era full, doar ca sperasem eu sa imi iau un loc in fund si sa ascult fericit Guerilla, n-a fost sa fie.
Totusi, muzica am ascultat. Pe langa Unirii, aud eu un zumzet si renunt la casti doar pentru a fi indulcit auditiv de jumatatea din fata a autobuzului plus doua babe de langa mine care se certau cu soferul. Se pare ca eu fusesem norocos, de fapt 123 nu mai venise de vreo ora si jumate. Lumea mai avea putin si il linsa pe sofer. Printre sloganurile preferate se numarau: "Ia mai taci ma din gura, mai ai si tupeu sa vorbesti", "Ai fost sa iei porcu?", "Astia si-au luat banii la inceput de luna", ".. de parca ne face noua o favoare ca ne transporta!". Eu am raaaas, si-am raaaaas, pana am pierdut statia. Nu ca as fi ratat-o, dar nu am putut cobori decat una mai incolo pe motiv de too many fucking people in the way.
Am facut o ora. In spatele lui erau alte 2 masini. Twas fun.

Un articol destul de lung si un pic prea serios pentru dispozitia mea sta sa inceapa. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.
Nu stiu exact cum incepe toata treaba, n-am fost acolo la inceputul ei. Nici macar Novac nu a fost, el doar a fost prins in curent de pe la inceputuri. Poate mai degraba Zoso. Nu se stia cum se face si mai ales ce. Dar cat de pitoresc e la inceput, cand esti pionier! poti spune ce vrei tu si poti face cum te taie capul, nimeni nu te critica pentru ca nimeni nu stie sa faca mai bine.
Astazi este trist. Toata lumea e experta si mai ales toata lumea e critic. Sugestiva scena din "History of the world, Part 1" cu nasterea primului artist - un tip care picteaza in pestera - si primului critic, care se pisa pe opera primului.
Bloggingul nu mai e de mult doar despre cuvinte. Cuvinte, fraze, intelesuri profunde sau doar de suprafata, initiative sau doar ganduri ascunse. Acum totul e garnisit din belsug de vizitatori, site-uri de trafic monitoring, layout-uri smechere, SEO, spam, ce mai e nou prin online-ul romanesc, hai sa facem critica noului site gsp sau cotidianul, hai sa punem sondaje pe blog gen "Credeti in Dumnezeu" sau sa ne certam cu Ciutacu si sa injuram pe altii. Intre timp, oamenii nu stiu sa desparta in silabe, dar se hlizesc la vedetele site-ului cu cocalari. Altii se bat in piept cu "5000 de unici nu mint" sau "cine esti tu, puta, cat trafic ai tu". Sunt atat de multe adaosuri nenaturale, precum Cola, de exemplu, incat nu as putea zice cu exactitate ce anume e natural in toata treaba asta, si anume bloggingu. Poate ca n-a mai ramas nimic, poate ca e destul sa nu scrii ceva dezastruos si restul o fac linkurile de la altii, referrerii, pe cine cunosti, cine cat de des te citeaza.
Toata treaba asta e un mare cacat, poate pana la urma Roxana e mult mai virtuoasa decat altii, desi nu sunt prea des de acord cu faptul ca isi cam povesteste viata pe blog, si tumultoasa o mai are (viata). Nu sunt de acord nici cu perceptia ca gradul de living your life si frecventa de blogging sunt invers proportionale.
Recunosc, eu sunt macar intr-o anumita masura dependent de blog. E al meu, personal, il fac cum vreau eu si scriu ce vreau eu. E poate singura dependenta care nu ma deranjeaza absolut deloc. Daca ar veni ea intr-o zi la mine si mi-ar cere sa il sterg? Poate... ar trebui sa fiu pus in fata faptului. Dar pana atunci nu renunt la el. Nemultumirile mele sunt legate de faptul ca petrec prea mult timp pe prea multe alte bloguri, la care se adauga si timpul (zic eu) inutil folosind site-urile gen statcounter. La asta as vrea sa renunt.
De asemenea, as vrea ca atunci cand scriu sa nu-mi pese ca 80% din oamenii care citesc ma cunosc personal, sau mai rau cand descopera blogul si incep sa-mi puna intrebari cel putin ciudate. Colegii de munca citesc, nu am cum sa mai refulez nimic work-related. Cu exceptia poate a unuia, am senzatia ca toti judeca.
Colegii de grupa privesc toata chestia asta ca pe o joaca. Ei parca citesc Libertatea si se amuza teribil, din cand in cand ma mai intreaba la plesneala cate o chestie si se hlizesc in barba. Dragut, dar sunt complet pe langa. Ceilalti colegi, de serie, sunt un pic mai ingaduitori. Din discutie se exclud cei care au deja blog, care sunt mai speciali, atat ei pentru ei, cat si ei pentru mine (inclusiv cei care au avut :) ).
In definitiv si la urma urmei, oricine a resimtit satisfactie in urma unui text scris de el, caruia i-a facut placere procesul de creatie si care doreste sa reediteze experienta nu s-ar supara daca ar trai din chestia asta tot restul vietii, cu conditia sa fi placut si altora. Asta daca s-ar trai bine.
Una din cele mai puternice dorinte zilele astea e sa pot scrie linistit. Daca nu v-ati dat seama pana acum, eu nu mai am liniste de luni de zile (cu mici oaze in care am fost departe de tehnologie). Ce urmeaza? Urmeaza despartirea si apoi un nou inceput, sper doar sa fie o despartire lunga. Sa nu se mai termine. Asa cum nu se mai termina nici articolul asta.

Cand ai probleme de mentinere a siluetei chestia asta se reflecta in toate aspectele vietii, inclusiv amoroase si vestimentare. Ma vad nevoit sa imi etalez de altfel superbii adidasi recent achizitionati (sau recent intrati in posesie) numai in incinta camerei proprii si impersonale.
Bucuresti Europe Earth, 15th of april 2008, 23000 years before the extinction of man. Mihai B is loooking for pantaloni in the shopping center Orhideea. Frate, si intra asta in Carf ca vazuse ieri un model de pantaloni surprinzator de misto pentru magazinul Carrefour. Numai ca ieri erau doua perechi de talie 29 si 31 si, dupa cum stiti, sunt tras prin inel no more. Am sperat in van sa mai puna. N-am gasit, m-am hazardat spre Marks & Spencer, unde culmea, o pereche aproape la fel (d'oh, de-aia ma indreptasem spre) dar din 10-20 de itemuri expuse, de-a dracului! nici una exact cat imi trebuie mie. Sa va zic, sa nu va zic? you don't wanna know cu ce turatie dau eu din buric (yo' momma's so fat, that after i've had sex with her, i roll over twice and i'm still on the bitch!). Despre Kenvelo nu va mai zic, decat ca e un mare pipi.
UNDE sa ma mai duc naibii, daca cel mai devreme pot ajunge acolo la 19? UNDE?

I was just kidding... you can have some.

porngogosiparca am vazut un desen animat cu cowardly dog...

m-am sculat primul

oh the talent!

asa ar trebui sa se desfasoare sihastria lui gigi becali50 degrees Cele, margelele

In caz ca v-a pacalit sa credeti ca nu scrie nimic, Gelu de fapt se smecherea de pe ifonu lui din creierii muntilor, unde a baut multa bere si a facut pozne si a jucat fotbal 10 minute dupa care s-a prabusit mort. I live to tell the tale.
O parere puternica in mintea-mi e compusa de fapt din doua bucati, si anume ca 1) si 2) sunt ca mersul pe bicicleta, unde 1=jucatul de table si 2=drinking tequilla dar sunt convins ca exista o piatra virtuala indreptandu-se vertiginos as we speak spre capul meu. In apararea mea pot spune doar ca am incaltari noi care au venit cu sireturi de schimb, am de ales intre albe si negre.
O sa ma duc sa iau dvd-uri si o sa scriu 1.7 giga de poze pe fiecare, cele mai tari poze pe care le-am facut vreodata, cu soare, peizaje superbe, gagici misto si bete, alcool de sine statator si, mai important decat toate, eu nu apar in aproape nici una. Sunt absolut convins ca acesta este apogeul meu ca fotograf de pana acum (like you can go anywhere but up, d'oh) dar dumneavoastra sa va stergeti bala de la gura pentru ca nu ma veti pupa.
Mi-am schimbat complet parerea despre sofat, imi plac fetele sofer si chiar le voi prefera de acum inainte, desi n-am prea vazut femei la volanul taxiurilor sau maxi-taxiurilor.
Am fost si pana in Apusului si am furat o adresa.
Fiti pe faza ca voi continua

Ca mi-e lene sa mai compun altceva.
Iata, care gaseste cat mai multe cuvinte cu "istenţă " in coada, in afara de ale mele, are o bere.

Asistenta, consistenta, rezistenta, subzistenta, persistenta, existenta..........

De cateva zile, ma trezesc o data sau de doua ori intr-o zi cu cate un fir de par deranjant pe fata. Pana acum nu l-am gasit, m-am scuturat ca atunci cand m-am debarasat plin de groaza de paianjenul imaginar pe care il aveam pe spate undeva pe la 7-8 ani, de am urlat in gura mare si m-am sters si de copaci cu spatele...
Azi am gasit firul de par. Dupa cum puteti ghici, e al meu, din cap si ma intreb de ce. O fi de la faptul ca imi creste parul, ca beau cola cu chimicale, ca transpir mult sau ca dorm prea putin. Din comoditate, i blame the weird beaver.
In alte stiri, as putea spune ca mi se intampla chestii fara sa mi se intample propriu-zis ceva. As debita revoltat despre multe, oameni dificili spre imposibili, greseli in a caror infaptuire persist, naivitatea si credinta in prietenie (care, de altfel, m-a lasat la greu mai mereu - de fapt asta sigur o sa scriu), usi inchise si dead-enduri, plus o idiotenie facuta de mine azi: mi-am luat casti! ...proaste. A, si doi extraordinar de dubiosi s-au asezat chiar langa mine pe banca in plaza, n-am inteles exact, probabil aveau impresia ca sunt usor de furat, ce-i drept aveam bani in fiecare buzunar si ditamai rucsacu, da' ţeapă fraierilor, sunt patit! manca-mi-ati cucu.
Da. E un mod placut de a incheia un post.

Nu ranjiti in poze. Ever. Never ever!
Nu ma angajati ca fotograf decat daca imi platiti cursuri in prealabil. iSuck.
Daca ai impresia ca nu esti fotogenica (that's right, i'm talking to the ladies) esti probabil mai frumoasa decat crezi.
Vinul imbata... nu si pe mine.
Acum e momentul ideal: cine doreste sa NU mai fie fotografiat vreodata de mine fara invitatie speciala sa spuna acum, or forever hold your plisc.
Azi, ca mereu dupa o ploaie continua urmata de vreme frumoasa, aglomeratie in Politehnica, jogging, fotbal, role si biciclete. Sex nu?
Ma gandeam sa incerc sa scriu o serie de poezii despre cate un om/tipologie de om. Nu stiu cum sa incep. Oare e indicat sa citesc cat mai multa poezie inainte sa atentez asta sau nu conteaza?
Cea mai tampita poza cu mine ever. Dar iata si cea mai scary (nu cu mine).
La multi ani Radu!

http://www.ublog.ro/index.php/2007/11/05/tare-in-ploaie/

Azi am hotarat sa fie o zi productiva. Asa ca m-am pus pe fapte mari. Initial am demarat spre o posta cu oficiu vamal din sectorul 6, cu 3 planuri alfa, beta si gama in buzunar, pentru orice eventualitate, planuri care, inlantuite fiind de o conditie musai de prezenta umana alta decat a mea, au cazut in lant. Asadar ca m-am aprovizionat cu Cola si am continuat cu al doilea univers paralel.
O aruncare de privire cu bun simt mi-a dezvaluit, precum o lumina cu ultraviolete la Room Raiders intr-o camera plina de ejaculatiuni, ca se impune curatenie. De unde loc mai bun de inceput sa curatit decat in baie, unde m-am si postat trebaluind.
In plin travaliu muncitoresc productiv (cate pleonasme?) aud o bataie la usa, usa camerei, alaturata celei a baii, ma intreb cine sa fie, ca n-am comandat curve. Nu mica mi-a fost mirarea (cam 20 cm, asa) cand, tinandu-ma cu o mana de clanta si cu cealalta de mirarea acoperita de prosop, am dat ochi in decoltee cu niste tipe imbracate in piele de la Axe, de care imi amintesc vag. Ceva s-a rupt in ele. O asemenea superbitate de exemplar masculin, macho dar sensibil, inteligent si cu simtul umorului, protector dar libertin, independent financiar si bine imbracat nu mai vazusera in viata lor. Erau 3 fete si un baiat, dar deja focul din ele nu mai putea fi oprit. Din doua cuvinte si trei miscari m-au tras in camera, una muscandu-mi urechea gentil, cealalta masandu-mi membrul (ma doare mana de la fotbal) si cealalta soptindu-mi in urechea libera: "Imi place cum scrii pe blog". Tipul a ramas sa tina de sase si sa comande pizza pentru dupa orele de sex nebun.
Biroul meu n-a rezistat, tot a cazut de pe el. In decurs de o ora jumate, am facut cu ele chestii de care nici nu auzisem pana acum, chestii care implica sticle de Cola si baterii, capsator si Finetti, ulei de masline si o cravata!
Dupa o ora jumate, stupoare! s-a intors Alex de la munca. Biet nenorocit, nu trebuia sa vezi asta! a trebuit sa il omoram. Inca n-am reusit sa scap de cadavru, dar pana luni nu vine nimeni, oricum.
Fetele aveau aparatul lor, din pacate. Au zis ca-mi trimit pozele... astept infrigurat.

intrebare de baraj: unde am deraiat?

eu am muncit in weekend in avans pentru zilele de summit, pentru a nu mai veni la job, si acum sunt in Pipera?

am filmat ieri traseul deviat al 601 de la Rossetti pana la Grozavesti, cu scopul declarat de a numara baricadele si politistii? sper sa il postez in curand, ca un prim episod dintr-un reality show.

de cateva saptamani bune nu mai am casti la mp3 player? noroc cu aparatul foto, am avut o scula cu care sa-mi fac damblaua.

nu pot sa interpretez semnale feminine nici daca ma lovesc in moalele capului?

iubirea nu e un sentiment, e doar o reactie chimica?

ma adauga in lista de messenger tipe care imi citesc blogul?

am inceput sa imi las parul mare?

un set de valori de neclintit se poate clinti?

sunt cuprins de o panica mocnita de care nu pot scapa si care ma va face intr-un final sa plang?

de la Gramo

Pentru cine nu stie, Apropo TV a inceput o campanie care se numeste "Si eu am fost furat in Romania" in care vedetele isi povestesc pataniile. Amuzante sau nu, povestirile sunt variate si mai ales oamenii sunt variati. Hotii astia sunt inventivi, se poate fura cam in orice circumstante. Nu m-as mira sa ii dispara ceasu de la mana lu' Bush. Cam pe joi, asa...
Pornesc si eu o joaca de-asta in care sa-ti povestesti o patanie demna de Apropo TV, pe care n-ai sa o poti uita in vecii vecilor (mai pe scurt sau pe lung). Ooda, am si eu una.
In septembrie 2004, eu, Dorin si Daniel am hotarat ad-hoc sa mergem la Bucuresti sa vedem cum e cu caminul, ca voiam sa stam si impreuna. N-am reusit ce ne-am propus, n-am facut decat sa mergem la facultate, la camin, ne-am uitat pe usi, am intrebat la secretariat si nu prea a stiut sa ne zica nimeni. Dar alte chestii au tinut capul de afis.
Din Galati am plecat cu personalul care era la ora 0 si un pic. Dupa 6 ore pe tren, am coborat in Basarab. Nu prea dormit, am coborat din tren dis de dimineata. Abia se crapa de zi. Cand sa iesim cam pe unde e metroul acum, raman cu 2 pasi in urma si ma opreste unul care ma cunoaste, dar dupa alt nume. Imi strange mana si vorbeste neintrerupt. Era cam tuciuriu si eu eram cam ametit de lipsa de somn. Am incercat sa ii zic ca nu sunt cine crede el. Nu stiu cum, dar continuand sarada m-a tras de curea sau de pantaloni din fata, eu buimac, eram cu doua secunde in urma. Imediat dupa aia s-a scuzat si a intins-o. Nauc, fac trei pasi si pun mana pe buzunarul stang, ia telefonul de unde nu-i. Ala a fost cel mai tare hot de care am auzit in viata mea, n-am simtit nimic. Mi-a furat primul telefon pe care l-am avut vreodata, la mai putin de o luna de cand il aveam.

Sunt Mihai Borcan.. si eu am fost furat in Romania.

Mai departe catre Roxana, Gelu, Diana, Diana, Cutish, Catzaua, Ela, Tomata, Puiu paranoic, si daca mai sunt baieti bloggeri care imi citesc blogul pls pls pls luati si voi!

Da, stiu, voi aveti impresia ca e episodul pilot, dar eu deja am vazut un sezon intreg.
Expozitiunea: pe plaiuri parintesti si alexandresti, o harjoneala cu un verisor supraponderal mi-a adus in atentie faptul ca singura pereche de pantaloni de blug detinuta se afla in paragina. Cu alte cuvinte, materialul subtiat pana peste limita acceptabila in zona sezutului. S-a rupt in fund, ba!
In imposibilitatea de a-i purta aflandu-ma, am boschetarit o seara in pantaloni de training, si ei rupti, da' macar sport. Apoi am facut ce-am facut pe dracu in patru si i-am cusut. Da, blugi cusuti. Ai auzit bine.
Intriga: ajuns la Bucuresti, meleagul Kenvelo si alte nebunii, care prezinta spre vanzare blugi patati, rupti, zgariati, carpiti samd, presupunerea mea cum ca o pereche de blugi cusuta dorsal nu va parea suspecta parea intemeiata, nicidecum absurda.
Nu mica mi-a fost mirarea cand intr-o seara dominata de sentimente de nebunie crasa (your average work day) am descoperit ca blugii rupti au patit-o si pe buca dreapta. Da, ai ghicit, sunt stangaci de buca. Ochiometric am aproximat circa rotunjind ca nu mai sunt utilizabili.
Desfasurarea actiunii: Cineva din public afiseaza o pancarta luminoasa: "De ce nu i-ai cusut si pe dreapta, ca sa fie macar simetric, boule?". N-am sa ma obosesc sa raspund, pentru ca m-a facut bou. Continuam povestirea. Neavand alta solutie, a doua zi am apelat la vechea (ooo foarte) pereche de pantaloni de stofa cu buzunare laterale (sic, nu?) in care intotdeauna mi se pare ca arat suspect (mai ales cu rucsacu in spinare).
Dupa vorc, azi, m-am deplasat cu incredere si crampe stomacale spre Unirii, de unde speram sa achizitionez un pantalon care sa mearga cu hanoracu. Nu mica mi-a fost mirarea cand am dat sa intru in Kenvelo si am vazut afisu peste tot: Cumperi de 300 de lei, platesti 150. Hopa...
Ma, nush cum sa va zic, astia ma pandeau pe mine. Am fost sa ma uit la blugi, erau 2 oameni in asteptare la cabinele de proba, nimic deosebit, doar ca dupa ce am probat prima pereche si am iesit din cabina era FULL magazinu. Abia puteai sa treci printre randuri, am mai indraznit o pereche si atat. Pentru cine nu stie, in Kenvelo Unirii si mai toate magazinele din centrul comercial ante-pen-sus-numit e cald de mori. (Probabil daca ai sta destul de mult) la propriu.
Macinat de foame si doamne-dar-mai-scrii-mult-vreau-sa-ajung-la-sfarsitul-articolului, am luat decizia inspirata de a merge acasa. Mancat, baut, imbracat si suferit inca o ora, cu extraordinar de mult folos. A urmat...
Orgasmul: in Kenvelo Orhideea am gasit doua perechi clasice (sort of), le-am platit cu 5 minute inainte sa inchida magazinul*, am intrat si in carf cu 2 minute inainte de inchidere, am facut toate cumparaturile necesare, am ajuns acasa, freshened up, si sunt -incredibil dar adevarat- bine dispus. Mai am doua zile si scaaaaaaaaap!

*for the record, e multa tiganeala la Kenvelo, oameni care cumpara orice doar ca sa beneficieze de promotie. Eu am facut-o 50% pt ca aveam nevoie urgent de pantaloni, 25% pentru ca sacul fara de fund se cam termina, si 25% pt ca, ei bine, sunt haine cam proaste si prevad ca iar se vor rupe.

- Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
- Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
- Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
- Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci.


Ion si Vasile se plimbau prin Bucuresti. La un moment dat se apropie o coloana oficiala, incetineste si din limuzina scoate capul pe fereasta premierul si zice:
- Ce mai faci Vasile?
Ion, mirat, nu zice nimic. Scena se repeta putin mai tarziu cu presedintele. Ion, exasperat, intreaba:
- Da’ de unde te cunosc pe tine presedintele si premierul?!
- Pe mine ma cunoste toata lumea, spune Vasile!
-Asta chiar nu pot sa cred, zice Ion.
-Daca vrei, te duc sa l cunosti pe Bush.
Merg ei la Casa Alba, ii primeste Bush, servesc un paharel. Ion, socat, il intreaba pe Vasile:
-Il stii si pe Papa?!
Vasile ii spune ca da si zboara la Vatican. Grazile de corp il intreaba familiar pe Vasile ce mai face, Ion fiind tot mai socat.
Vasile ii explica ca nu poate sa l ia si pe el la Papa, dar ca o sa iasa pe balcon si se vor imbratisa. Lucru care, dealtfel, se si intampla. Ion, in multime, lesina. Vasile il vede, alearga la el si il intreaba:
-Ma Ioane, chiar nu ti veni sa crezi ca ma stie si Papa?!
-Vasile, nu asta a fost problema; am auzit pe unul din multime ca a intrebat “Cine e ala pe care il imbratiseaza Vasile?”


Un american, un francez si un roman discutau cum afla ei daca ii insala nevestele: Francezul zice :
- Eu vin acasa si o intreb daca m-a inselat si ea normal, zice ca nu,
si eu o intreb dar cu ... si zic un nume de prieten, ce ai facut ? si ea
imi spune tot!
Americanul zice:
- Eu vin acasa si o intreb daca m-a inselat si ea normal, zice ca nu,
iar eu ii spun ca nu-i mai dau nici un ban si ea imi povesteste totul !
Romanul zice:
- Eu vin acasa si sun intai la vecina, o fac curva si ea incepe: "eu
curva? dar nevasta-ta care si-o trage cu ...."


La o scoala cu elevi de majoritate romani se inscrie un elev ungur pe nume Pisti. Invatatoarea spune:
-Vezi tu, Pisti, noi cum suntem majoritatea romani, te vom boteza cu un nume romanesc: Stefanita.
Vine Stefanita acasa si-i zice tatal sau:
- Pisti du-te si mananca.
Copilul tace mut, tatal il bate bine dar copilu'-i mut
Mai tarziu maica-sa ii zice la fel:
- Pisti du-te si mananca.
Copilul tace mut, maica-sa il bate bine dar copilu'-i mut
A doua zi vine copilu' la scoala vanat la fata si batut bine.
-Dar ce-ai patit, Stefanita, ca arati asa? - intreaba invatatoarea si colegii.
-M-au batut doi unguri.


Tiganul la doctor:
- Nene dumneata esti bolnav rau, ai infectie la plamani, d-aia tusesti asa a groapa!!
- H'aoleu manca-ti-as!!!
- Te duci iti iei antibiotic injectabil si faci de trei ori pe zi in fesa stanga.
Pleaca tiganul cam nedumerit, dar peste 10 min se intoarce:
- Dom' doctor mancati-as, daca n-am fes pot sa le fac in caciula?!!...


Intră unu' într-un WC public, se aşează liniştit şi vede un afiş pe usă: ,,Uită-te în spate''... se întoarce ăsta şi vede alt afiş: ,,Uită-te în stînga''... se răsuceşte spre stînga, alt anunţ: ,,Uită-te în dreapta''... disperat, se răsuceşte spre dreapta: ,,Da' c.a.c.ă.-te odată, nu te mai fîţîi atîta !!!''


Un scotian incercand sa monteze o antena TV pe acoperisul casei sale aluneca si cade in spatele casei. In cadere vede pe geamul bucatariei cum nevasta-sa numara boabele de fasole ce le punea in ciorba. - Opreste-te, striga el, jumatate ajung, eu mananc astazi la spital!...


Cica era o data un tigan intr-un sat linistit. Moare mama preotului si se duc toti satenii la praznic. Dintre care era si tiganul. La toti preotul fripturica fripturica, mancarica mancarica si tiganului o cana cu lapte. TIganul : -Dar cum parinte la toti le dai mancare buna si la mine lapte? -Pai mai tigane mamei mele tare i-a mai placut chisleacul. Dupa o sapt. moare mama tiganului. La toti le punea mancare buna iar la preot nimic. Preotul revoltat il intreaba pe tigan: -Dar cum mai tigane nimic, nimic? -Pai, parinte mananca si tu p*la ca lu' mama tare i-a mai placut!

Mama vine sa-l ia pe Ionel de la gradinita. Urca la primul etaj si vede inscriptia: "Copii cuminti". Mama se uita acolo sperand fericita sa il vada pe baiat, dar nu-l gaseste pe Ionel. Putin trista urca la al doilea etaj. Acolo vede o alta inscriptie: "Copii rai". Indispusa, priveste acolo, dar nici acolo nu-si gasi baiatul. Intristata la culme, ea urca la al treilea etaj - "Copii foarta rai!". Mare i-a fost mirarea cand nici acolo nu-l gasi pe Ionel. Neavand nici o speranta, urca la ultimul etaj si vede inscriptia: "Ionel".


Patronul unei intreprinderi se hotaraste sa mearga sa faca o vizita muncitorilor, sa vada cum lucreaza. Plimbandu-se pe santier, vede la un moment dat un tanar care fuma la umbra unui pom, rezemat comod de un pom. Vazand ca tanarul nu se sinchiseste de aparitia lui, patronul se apropie de el si il intreaba:
- Cu cat esti tu platit pe luna?
- Cu 100 de Euro.
- Uite aici iti dau 100 Euro, dar cara-te si sa nu te mai vad pe aici!
Tanarul ia banii si pleaca. Nervos, patronul il cheama pe seful de santier si il intreaba:
- De cat timp lucra lenesul asta in firma mea?
- A, baiatul acela? Nu lucra aici! Venea doar sa ne aduca pizza!


Doi tineri turisti sunt opriti de un politist pe autostrada. Politistul se apropie, cere carnetul de sofer si talonul de inregistrare si vazand ca trebuie sa astepte dupa ele, ii da una peste cap soferului.
- Asta pentru ca nu ai carnetul de sofer la indemana, se rasteste el. N-am toata ziua la dispozitie!. Dupa ce ii da soferului o amenda, politistul trece de cealalta parte a masinii si ii da una pste cap si pasagerului.
- Auuuu!, striga pasagerul. De ce-ai facut asta?
- Asta ca sa-ti indeplinesc visul, ii raspunde politistul. Stiu ca dupa ce ati fi pornit la drum i-ai fi spus prietenului tau "Pacat ca nu si-a incercat norocul cu mine!".