-Da băi, mă doare capul, o să dorm întiiins. Că mâine la muncă.
-Da, aşa e. Credeam că n-o să pot dormi din cauza durerii, cand îmi mişcam capu înţepeneam in loc, da' acu e destul de puternică să mă obosească, destul de slabă cât să adorm.
-Bun. Şi nici n-ai mâncat mult.
-Ce-i drept, n-am mâncat puţin, şi era ora 11, totuşi.
-Da, dar ai mâncat uşor, chipurile.
-Roşii cu brânză şi peşte.
-Peşte şi roşii cu brânză. Peşte şi roşie cu brânză.
-Da, dar era târziu. Şi roşia aia cum era?
-Era .. destul de mare.
-Mare sau foarte mare?
-Mare.
-Păi şi dacă ar fi să alegi între mare, foarte mare şi uriaşă?
-Mare, mă.
-Bun, şi dacă să zicem că ar fi mare, şi mai mare, foarte mare, uriaşă?
-Frate, mare, n-auzi. Ce dracu, mă cert cu mine însumi, eşti idiot? Gata, te-ai pişat, du-te la culcare. A, scrie şi tâmpenia asta pe blog, că poate după moarte se trezeşte unu să spună că am fost un geniu neînţeles de contemporani.