Cand multumeste cineva, se presupune ca trebuie sa ii zici ceva sa se simta bine. Daca multumesti si celalalt fluiera dixie (stii tu, you ain't just whistling dixie!) nu merge compozitia. Si eu am formule standard.
Nu imi place "Cu placere". Prea rar il folosesc, pentru ca placere de a ajuta e oricand, plus ca e prea uzitat. Prescurtari? Noooooo, n-ai sa vezi prea multe la mine. Se mai intampla. Sa zic np sau cp cand nu am rabdare, etc. In rest, nu folosesc, pentru ca mi se par reci. Mai reci decat formulele mele.
Care sunt: pentru putin, pentru nimic (atunci cand consider ca nu am ajutat cu nimic), u're welcome (mai rar), no problem. Azi am descoperit altu, care merge bine, tocmai pentru ca e zeflemitor: N-ai treaba, sau n-ai tu treaba. Nu? Tinzi sa crezi ca interlocutorul chiar s-ar supara, dar nu are cum, ca tocmai l-ai ajutat. Dar nu se intampla, e doar o iluzie.
Si la politete mai intra scuzele sau rugile. Si multumirile, evident. Multumesc in felurile urmatoare: 10x, 10q, senq, senx, tenx, mersi, 10q very much (ooda, deja sunteti pe spate de la multitudinea de subintelesuri si veleitati artistico-literare ale acestui text stiintific eminamente). Raaar, daca vreau sa impresionez, zic multumesc. La scuze si rugi e usor: pls, mi scuzi, iarta-ma, din dragoste cu mircea radu, etc. Whateva.
Cine a zis ca placinta de branza cu bere nu mere? Mere!