Trenul spre Busteni. Acceleratul, ca sa ajungem mai devreme cu o ora si sa nu riscam ploaie. Am debarcat in Busteni, optimisti, nerabdatori, alea alea. Trebuia sa urcam pe la Silva, si eu mandru nevoie mare ca am mai fost pe aici. Cand am pasit pe pod, sa iesim din oras, ma incerca o mare bucurie, si ma miram cum de ma gandisem sa nu mai vin, din cauza unei insignifiante febre musculare. Va fi misto, imi ziceam. Era doar inceputul. Cand s-a bifurcat drumul, grupul a vrut sa mearga la Urlatoarea, ca nu o vazusera. Moama, mi-am dat seama ca pana si eu fusesem pe aici. Dar a fost un drum super lejer, comparativ cu orice alt drum. Nu inteleg de ce e punct de atractie turistica locul asta, ca e doar o cascaduta care urla discret, probabil pentru ca se ajunge usor, ca am vazut si babe si copii mici plimbandu-se ca in parc. Si noi, increzatori, (unii dintre noi chiar naivi, as indrazni) ne-am regrupat si am purces spre celebrul (sau nu?) traseu Jepii Mici.
De la inceput traseul nu mi s-a parut super lejer (zise eu) dar nici nu ma asteptam sa fie. Traseul asta e inchis chipurile pana pe 30 aprilie. Deh, suntem cu 2 zile mai devreme, nu- i bai. Si purcedem noi, 13 la numar, unii mai caliti, restul mai varza. Ne-am rasfirat noi pe tot traseul, eu am ajuns sa fac majoritatea traseului cu Mike, care avea conditie fizica mai slaba ca a mea. Am glumit, ne-am distrat. Ne-am extenuat. De cand au inceput portiunile cu zapada, parca a fost mai palpitant, mai ales daca era proaspata si adanca, sa ne afundam in ea. Oh goodie, deja vu. Si totusi pana acum nu vazusem nimic. Ultima portiune de drum a fost parca scoasa din filme horror cu alpinisti. Ca sa fie si mai palpitant, am luat-o pe un drum gresit, desi numai drum nu era: numai zapada intr-o vale ca o palnie. Zapada cu namol. Pentru 5 minute m-am simtit ok, uitandu-ma la peisaj; m-a cuprins o liniste placuta. "Vraja" s-a spulberat cand m-a sunat cineva sa ma anunte ca am gresit drumul.. Deci din momentul asta, am inceput sa blestem si sa suier printre dinti pana am ajuns cu chiu cu vai la Caraiman.
0 Responses to Jurnal incomplet de calatorie
Something to say?