Duminica dupa-amiaza ne infiintam la Caraiman cabana. Parca am zis ca pe ultima portiune de traseu injurasem si spurcasem toti dracii ce ma pusesera sa vin la munte, in loc sa merg la mare cu alde Diana. Vorba aia, vedeam si sex in public. Cand am ajuns s-au calmat spiritele, noi aveam in minte sa mergem la Babele sa stam, dar ne-a trecut repede.
A se nota ca excursia asta (stai sa vezi! ce s-a intamplat in a doua zi) am facut-o in adidasii astia si cu ruc
sacu asta. Nu tocmai de munte! Astia au talpa de bocanc, cum ar veni, si am ma
i fost cu ei la munte de 2 ori, dragutii de ei! In doi ani de zile nu m-au dezamagit o data!
Si atarnatorul asta e destul de mare pentru a putea fi folosit pentru chestii de-astea, dar destul de mic incat sa fie si misto, adica estetic, adica intelegi tu ce vreau sa zic, ca e Reebok sâc. Si il iau oriunde merg (punct)
Si deci am stat la prici, 13 oameni pe 12 locuri. Eram 8 baieti si 5 fete parca, exact inainte de plecare se retrasesera doi. Eh, daca nu se retrageau ei, noi unde mai stateam?!
A doua zi m-am sculat foarte prost dispus si eram sa bat pe cineva. Nu stiu de ce, dar oricum n-am facut-o. In schimb, baietii destepti au propus drum pana la Omu. Eu nu, ca nu merg, pe mine nu ma bagase nimeni in seama pana in momentul plecarii, ma rog, frustrari de-ale mele, neimportante pentru oameni importanti.
Am plecat. In prima jumatate de ora, de 10 ori am vrut sa ma intorc din drum. Asta pentru ca nu aveam nici un chef si pentru ca inceputul e intotdeauna cel mai greu. Si pentru ca traseul se anunta a fi de 7 ore dus intors si totul era alb.
(ala-s eu)
Am ajuns la Omu, ceatza peste tot (am auzit ca ar fi fost o piatra in zona care se chema piscul varfului whateva). Nu am zis ca trei sferturi din drum a fost soare puternic de nu puteai sa te uiti nicaieri. Asa ne-am bronzat cu totii.
Intoarcerea a fost in pas saltat, efectiv. Daca la urcare am facut 3 ore, la coborare am facut maxim 2. Si m-am udat ceva de speriat. Did i mention that i hate snow?
Seara a fost ok, noaptea a fost de groaza: jumatate de noapte nu am putut dormi, pe motiv ca nu puteam tine ochii nici inchisi, nici deschisi. Am lacrimat cat pentru cativa ani de acum incolo (si n-am fost singurul - nu nu, fara smiorcaituri!) si a doua zi aveam toti fatza impietrita.
N-am mai indurat drumul de coborare si am folosit si eu pentru prima data telecabina. Ne-am relaxat oarecum prin Busteni, la bunicii lui Mike care ne-au hranit ceva de speriat (eram 4) si apoi rendez-vous in gara tu toti, mai putin 2 care au evadat in Bv. Si de aici nu mai e nimic de zis, decat ca acum culeg roadele acestei excursii unice (notice the bold & stuff). Mi se descompune fatza, am auzit zvonuri cum ca n-as fi singur, macar de-as fi, ca eu nu ies din casa asa.
Si ca bonus am primit gat inflamat, raceala sora cu gripa, plus agravarea chestiei astea de-o am in cap.
La (mai) mare!
sacu asta. Nu tocmai de munte! Astia au talpa de bocanc, cum ar veni, si am ma
i fost cu ei la munte de 2 ori, dragutii de ei! In doi ani de zile nu m-au dezamagit o data!Si atarnatorul asta e destul de mare pentru a putea fi folosit pentru chestii de-astea, dar destul de mic incat sa fie si misto, adica estetic, adica intelegi tu ce vreau sa zic, ca e Reebok sâc. Si il iau oriunde merg (punct)
Si deci am stat la prici, 13 oameni pe 12 locuri. Eram 8 baieti si 5 fete parca, exact inainte de plecare se retrasesera doi. Eh, daca nu se retrageau ei, noi unde mai stateam?!
A doua zi m-am sculat foarte prost dispus si eram sa bat pe cineva. Nu stiu de ce, dar oricum n-am facut-o. In schimb, baietii destepti au propus drum pana la Omu. Eu nu, ca nu merg, pe mine nu ma bagase nimeni in seama pana in momentul plecarii, ma rog, frustrari de-ale mele, neimportante pentru oameni importanti.
Am plecat. In prima jumatate de ora, de 10 ori am vrut sa ma intorc din drum. Asta pentru ca nu aveam nici un chef si pentru ca inceputul e intotdeauna cel mai greu. Si pentru ca traseul se anunta a fi de 7 ore dus intors si totul era alb.
(ala-s eu)Am ajuns la Omu, ceatza peste tot (am auzit ca ar fi fost o piatra in zona care se chema piscul varfului whateva). Nu am zis ca trei sferturi din drum a fost soare puternic de nu puteai sa te uiti nicaieri. Asa ne-am bronzat cu totii.
Intoarcerea a fost in pas saltat, efectiv. Daca la urcare am facut 3 ore, la coborare am facut maxim 2. Si m-am udat ceva de speriat. Did i mention that i hate snow?
Seara a fost ok, noaptea a fost de groaza: jumatate de noapte nu am putut dormi, pe motiv ca nu puteam tine ochii nici inchisi, nici deschisi. Am lacrimat cat pentru cativa ani de acum incolo (si n-am fost singurul - nu nu, fara smiorcaituri!) si a doua zi aveam toti fatza impietrita.
N-am mai indurat drumul de coborare si am folosit si eu pentru prima data telecabina. Ne-am relaxat oarecum prin Busteni, la bunicii lui Mike care ne-au hranit ceva de speriat (eram 4) si apoi rendez-vous in gara tu toti, mai putin 2 care au evadat in Bv. Si de aici nu mai e nimic de zis, decat ca acum culeg roadele acestei excursii unice (notice the bold & stuff). Mi se descompune fatza, am auzit zvonuri cum ca n-as fi singur, macar de-as fi, ca eu nu ies din casa asa.
Si ca bonus am primit gat inflamat, raceala sora cu gripa, plus agravarea chestiei astea de-o am in cap.
La (mai) mare!
2 Responses to Excursia la munte, din amintiri, partea a doua, as is, sau as was
bai cata zapada... unii se duc sa faca pneumonie la mare, tu ai ales calea mai sigura.
mno esti putin inconstient, da' presupun ca nu-ti spun ceva nou :) dixtractie placuta cu gatul si alte cele, io mi-s racita de mai bine de-o saptamana (de la eros show :D)si tot nu-mi mai trece. in fine, nici nu iau medicamente ca nu le suport, astept dupa sistemu' meu imunitar sa kick in.. ceea ce nu prea se intampla :(
revenind la tine, have phun :p
putin inconstient sunt, dea.
tu ce facusi cu gatul la eros show? :>
Something to say?