În fine şi la urma urmei, cel mai bine e să taci. Sincer, filoszofia e mare lucru, nu e pentru oricine. Nu e pentru mine, care mă încăpăţânez să public o grămadă de ciorne, chestii de mână, din cap, fără cap, uneori fără început şi aproape sigur fără coadă. Despre mine, cu mine, care trec pe lângă mine. Invariabil mă bag în seamă şi îmi las amprentele peste tot. La locul faptei ajung tot felul de martori nevinovaţi care văd scena din unghiul propriu, unii mai miopi, unii mai cu preconcepţii. Apoi apar criminaliştii în scenă. Fapta devine brusc o infracţiune, e de ajuns să arate primul martor cu degetul.
Sunt încarcerat, ţinut prizonier doar de vorbe de-ale comentatorilor. Uneori sunt înjurături ca la uşa cortului, alteori ironii mai fine decât îmi face plăcere. Câteodată sunt criticat constructiv şi dau replici nevinovate care generează critici ne-constructive, în loc să fi tăcut. Cei mai mulţi aprobă şi dau voturi favorabile cu ochii închişi, pentru că mă cunosc. Cei nevăzuţi se consideră mai presus de asemenea josnicii şi stau în umbră, dezaprobând fiecare cuvânt. Aproape toţi judecă.
Nu există juriu, există doar un judecător/călău colectiv. Sau toţi sunt în juriu şi nici unul fără milă. Dacă aş fi pus sub acuzare, n-aş avea nici o şansă. Eu sunt unul singur, ei sunt restul. Cine sunt eu să explic atâtor oameni că nimic din ce scriu aici nu trebuie luat în seamă? Chiar e aşa de greu de observat că nu dau doi bani pe seriozitatea pe blog? Chiar şi textele romanţioase sau depresive urlă după umor, dar o fac prea subtil. Puţini citesc mesajul, mai rău de-atât, aproape nimeni nu vede mesajul din spatele mesajului. Dacă am fi serioşi tot timpul, ce naiba s-ar alege de sufleţelul meu destul de franjuri el de felul lui?
Nu mi-e de-ajuns că sunt depresiv, introvertit, antisocial, supraponderal, miop, deficitar în atenţie, calciu şi vitamine, dependent de acidifianţi+cofeină, google reader şi facebook? Nu am parte de destul, trebuie să vă suport şi pe voi cu comentariile voastre nesuferite?
Toată lumea trebuie neapărat să aibă o părere? Nu vrea nimeni să abereze pe lângă mine (cu legenda de rigoare), nu face nimeni mişto de ce scriu eu, fără atacuri la persoană? Prea puţini în ultima vreme.
Vrei neapărat să mă aprobi sau să mă dezaprobi? Te mulţumeşti cu ce citeşti pe blog, e de ajuns pentru tine să-ţi faci o părere completă despre un om? Ţi-e de ajuns să citeşti ce-am mai făcut fără să mai dai vreun semn de viaţă, sau poate te-ai lămurit cu ce fel de maniac schizo-depresiv ai de-a face şi nu vrei să ştii mai mult? Sunt oare singurul om care nu se mulţumeşte cu aparenţe?

Vrei să mă contrazici şi-asupra ultimei replici?