N-am să înţeleg niciodată. Nu e prima oară când îmi dau palme încercând să elucidez misterul.
Ok, so. Clasa muncitoare petrece ziua la muncă. Asta este cazul majorităţii şi dacă nu mă înşel al majorităţii zdrobitoare. Program de birou: 9-17, 9-18.
Poşta română are program până la ora 17. Foarte puţine sedii sunt deschise şi mai târziu de atât, dar într-un Bucureşti aşa de mare îţi ia ceva timp să ajungi la ele. Trebuie să ai norocul să lucrezi lângă un sediu poştal şi, evident, să poţi ieşi un sfert de oră minim.
Facturile la utilităţi încă sunt plătite în mare parte la furnizorii respectivi. Casieriile alea se închid şi ele devreme. Nu mă întrebaţi că eu nu plătesc. Ceea ce plătesc, însă, este regia de cămin. Program: 9-14. Ghici ghicitoare cum ajung eu să plătesc căminul, în condiţiile în care trebuie să fiu la muncă la ora aia.
Băncile sunt deschise până la 17. De o lună mă chinui să ridic un card, nu am alternative, trebuie neapărat să merg la Rossetti care închide la ora aia. Restul băncilor au câte unul-două sedii deschise în tot Bucureştiul, dacă eşti norocos.
În fiecare lună mă chinui să cumpăr bilete la o piesă la Act. Programul nu se publică înainte de începutul lunii şi cele mai multe spectacole sunt tocmai la începutul lunii. Nu poţi să cumperi cu două zile înainte, inevitabil sunt epuizate. Casa de bilete: 11-18:30.
Singurul cabinet medical la care merg începe funcţionarea (efectivă) pe la 9 (8 teoretic) şi merge el, merge, până la 20... numai că atunci vin toţi. Ultima dată mi-am făcut programare cu o săptămână înainte pentru seara. Ca să nu mai vorbesc de plăcerea resimţită.
Consolarea mea şi nu prea e cabinetul stomatologic non-stop şi care nu e în cealaltă parte a oraşului şi nu e prea scump. Din păcate, e foarte ocupat şi tot cu două săptămâni înainte mă programez, din cauza restricţiilor de 9-18.
CUM?