Sunt cu miile si le poti observa la tot pasul. Desigur, a fi tanar la minte si suflet e discutabil, fiecare intelege ce vrea si ce-i place, dar eu inteleg pe toate si orice.
Uneori mi-e sufocanta dorinta nebuna de a face de toate, de a fi peste tot si de a avea orice experienta omeneste posibila intr-un decurs imposibil de timp. Frustrarea intervine cand stai pe tusa atunci dar tu vrei sa fii coordonatorul de joc, atunci cand nici nu intri in finala si tu ti-ai fi dorit medalia de aur. Misiunea devine cu atat mai grea cu cat te ajung din urma demonii si nu-ti mai ramane decat o minte clara, rece, un rationament pur si infailibil cu care poti da pe toata lumea gata, dar cu ce rost? La ce bun?
Nici macar n-am ajuns la semnele de imbatranire. Nici n-as sti de unde sa incep, daca n-as simti maturitatea cum ma inconjoara si ma cuprinde fara voia mea.
Sa muncesti e bine, dauneaza grav saraciei, da bine la agenda ("Let me check my schedule!") si mai sunt si alte avantaje minore cum ar fi implinirea profesionala and crap like that. Insa pe masura ce inaintezi in varsta, si ma refer la tineretea pe care ne-o traim, de bine de rau, cu totii, incepi sa iti dai seama ca atunci cand erai mic faceai niste chestii absurd de simple dar care iti lasau un sentiment incomensurabil de satisfactie. Cand cresti, facultate, probleme, munca, relatii serioase, bla bla, devii mai pretentios. E chiar dezgustator!
Semne ca imbatranesti:
-idealul neconditionat si fara rival pentru o seara este sa stai in camin, sa mananci cu prietena la care stai, sa vedeti un film si apoi sa va culcati.
-nu stii cum arata un club pe dinauntru.
-n-ai mai iesit intr-un club de cand... nu mai stii de cand!
-iesi in club si te plictisesti sau obosesti inainte de ora 12, muhahahaha.
-iesitul la o bere ti se pare maximul pe care il poti scoate.
-incepi sa fii pretentios, sa iti doresti calculator mai performant, dracovenii gadgeturi, masina, casa, ca nah, presiunea e pe tine, ce va zice lumea daca tu nu esti la casa ta pana pe la 30-35 de ani? Cum sa n-ai masina, sa fii tu mai fraier ca ceilalti? Hai sa facem credite... Deci clar, daca ai credit(e) esti batran!
-daca nu iti permiti sa pleci undeva de nebun, din cauza responasbilitatilor, e cazul sa iti reevaluezi prioritatile - la urma urmei, Parazitii nu mananca cacat cu "esti o victima indoctrinata".
-daca ai orice fel de prejudecati legate de oameni, cuvinte, locuri, internet, calculatoare, filme, orice! ai inceput deja sa emiti verdicte fara sa te intrebe nimeni, parca vezi cum te transformi in mama care te-a sacait toata viata cu critica, sau cu bunica moralizatoare care ti-a facut capul calendar pana ai reusit sa scapi de acolo (zic asta pentru ca femeile sunt in general muuult mai mai pisaloage, nah)
In fine...
11 Responses to Semne de imbatranire
Ok...in o parte din situatiile tipice persoanelor care incep sa imbatranesca ma aflu, culmea, si eu... Daca tot le-ai insirat, incearca sa imi dai si o solutie de "intinerire" pentru ca in clubri nu calc nici moarta, masina nu o dau - am facut atatea sacrificii pt. ea si acuma e problema de imbatranire ca am masina... Morala? Ei bine, asa suntem noi - pardon - o parte din noi, femeile...
Cand am zis "morala" ma refeream la morala pe care v-o tinem noi, nic intr-un caz la vreo concluzie :))
jumatate din ele sunt semne de imbatranire, e clar! (mai ales creditul... ala e suprem!) dar cealalta jumatate gen masina, casa sau gadgeturile si in general ce tine de confort..... tine de confort! nu de imbatranire.
psiheea, cealalta jumatate reprezinta semne de responsabilizare (masina, casa, masina de spalat! pf ce ma enerveaza cei cu masina proprie!) care duc la o maturizare care in prea putine cazuri face casa buna cu toate prostiile copilaresti pe care le faceai inainte sa ai casa, masa si purcel.
diana, pe-al tau tre sa il recitesc :)) acum nu ma duce mintea.
diana, de ce sa nu calci in cluburi? dar in baruri cu muzica mergi? la concerte iti place sa te duci? daca vrei sfaturi de intinerire (de la mine, autoritatea suprema, deci da!) poti sa incepi prin a face tot ce iti trece prin cap si n-ai fi stat pe ganduri sa faci mai demult :D
cred ca aceste criterii se schima si ele cu varsta. mai tarziu, probabil, vor parea, sa zicem, perioada de trecere, si ne vom lovi de altele mai complexe (ex: concubinaj, familie, copii etc.)
ps: ce-i cu masina de spalat?
never mind that!
pai hai sa va zic!!!
Eu am inceput sa lucrez cand eram anul 1 la facultate; cand trecusem anul 2, deja aveam un loc stabil de munca, masina, etc. Nu am mai dat pe la scoala...bla bla s-a intamplat tot ce zicea si mish'...
Anul urmator, cand am intzeles cam ce se va alege de viatza mea, si oricum nici la facultate nu prea mai dadusem, mi-am dat seama ca nu vreau sa fac asa ceva in viatza: VANDUT TIMPUL PE BANI! da, asta este ceea ce totzi isi doresc sa cumpere, dar nimeni nu pronuntza cuvantul: TIMP. Si m-am gandit ca macar sa ma intrept spre o meserie care sa fie pe baza de proiecte, si unde sa ai o catusi de mica importantza, sa nu isi bata joc angajatorii de tine. Daca tot ne videm viatza, de ce sa nu o vindem pentru ceva ce ne place??? mish' stie continuarea... [posibile greseli, nu corectez, pierdere de timp!]
i-auzi ce zice Tudor, luati aminte!
Foarte bun articol.
Timpul nu poate fi oprit in loc.
Trebuie sa ne bucuram la maxim de timpul nostru liber.
Dar poate imbatranirea asta e si ea buna la ceva, poate suntem mai maturi, mai realisti si mai seriosi.
Timpul,uneori nu stim cum sa facem sa treaca mai repede, alteori nu stim cum sa-l facem sa stea in loc...
Something to say?