O saptamana de bun augur.
Ziua zero. Dupa-amiaza purced catre zari mai animate de prieteni de mult nevazuti. Prieteni nu foarte animati de felul lor, Catalin zacand undeva in Teiul Doamnei cu mama lui bolnava si asteptand pur si simplu sa treaca timpul. Cu greu am tras de el, dupa multe incercari nereusite de regasire intr-o simpla intersectie (unde e statia aia, ma?). Catalin e foarte mare, are burta acum, dupa vreo 6 luni, cat a lu' tata. Procesul este ireversibil, ca n-are prietena (lol).
L-am plimbat o ora pana in Obor pe burnitzeala apoi l-am adus frumusel acasa, la fel de lipsit de chef cum il luasem.
Alex ma cheama prin alte complexe rezidentiale, eu ma ambitionez sa jupoi un martisor si sa fur snurul, plus garnitura de zambile, plus plus plus, asta insemnand trasee la Romana. Apoi tiptil pana la tramvaiul cu care m-am descurcat mai mult decat onorabil ("am nimerit din prima") unde bere si lambada urmata de piese Vama Veche. Niste fete al caror nume nici acum nu il stiu si un troller urias! Alex tot tzopaie asa ca plecam inspre uber-clasicii expirati, fires, a-uri, cu escala la mancare cismigiu, ca poftele sunt mari, mai remorcam cateva fete si debarcam un prieten beat. Cum necum, ma trezesc coplesit numeric. Da' nu degeaba e sexu tare! Am fost tare si am continuat. Ma rog, doar unii au continuat, cei care au putut, veni si A sa se destrabale (e mai greu la batranetze, deh) si cum-necum iar se face 5. Asteapta autobuzul, fraiere! Dupa aproape o ora de asteptat am apelat la trasee alternative si am descoperit ca strada mea fusese inchisa peste noapte. Somn.
Ziua doi. Ne intalnim, nu ne mai intalnim, nu ne mai intalnim. In schimb fotbal, unde mi-am primit si talpi in gambe si o minge in fata si ochelari. Doua ore nu e putin sa alergi. Dupa care mi-am dat seama ca tre sa inchiriez alt teren. Abia ajuns acasa, cu o durere de tartacuta ce ma tintuia in tavan, am purces pret de 50 de minute on foot cautand teren disponibil. Bine ca aveam si numere de telefon, ca as fi innebunit. Iar mi-am batut strada in lung si lat, politehnica asijderea. Ajuns acasa, mancat ca porcu si dormit post-matur (opusul de la prematur?).
Ziua trei era teoretic rezervata. After class imi indrept pasii spre victoriei, romana, incolo, habar n-am unde. M-am intors de trei ori din drumul care m-ar fi dus spre aeroport si am facut urias ocol pana la o posta foarte de incredere cu oameni foarte priceputi unde sunt deja client fidel :D. Apoi iar Unirii, unde staaaaaaaaaai neicaaaaa si asteapta! Oricum asteptarea a meritat.
De fapt, m-am plictisit si textul si-asa e foarte lung. Si am de treaba. See ya!
PS: nu mi se pare nimic mai ilustrativ decat faptul ca am pe si in frigider fructe, iaurturi, supa crema, ceai, ciocolata calda, lapte, bere, bazzaconi, storcator de fructe si o galeata de finetti, si sunt neincepute.
2 Responses to Jurnalul unui om pe drumuri
Galeata de Finetti ? Pun io clatitele !!
si mananci numa tu!
Something to say?