in memoria victimelor, pe 30 aprilie 2007.

Am doua standarde, unul pentru mine si unul pentru restul. Al meu e mult mai ridicat; insa mi se intampla des sa nu ma ridic la inaltime, in consecinta cad de la inaltime si doare mai tare (lipsesc ceva ghilimele pe-aici). In cazul asta, ajuta sa fii baiat; imi zic ca e bine sa fiu tare, sa nu ma inmoi din cauza esecului si trec mai departe. Deci daca esti perfectionist mai bine faci baieti decat fete.

Standardul pentru ceilalti este mai jos. Fara nici un motiv demn de mentionat. Lumea se supara in general daca zici: "eu nu as putea sa fac asa ceva vreodata" pentru ca nu intelege ca tie chiar nu iti pasa de cat de josnici pot ajunge oamenii. Daca vine vorba despre copiat, a avea un singur standard ar insemna sa ii sfatuiesc pe jumatate din colegii mei sa se apuce din timp sa invete, ca sa aiba timp sa parcurga materia, sa nu mearga la examen cu mana in fund sperand sa copieze, pentru ca nu ar fi corect fatza de ceilalti care se chinuie si invata si in unele cazuri iau note mai mici; in schimb, cele doua standarde ale mele imi permit sa raman netulburat la asemenea chestii; de exemplu, mi s-a parut firesc, inainte de examenul la DCE2 din vara, ca eu sa invat de zor, plin de cafea si facand sfortzari intelectuale deosebite (pe bune), deci eu sa invat cot la cot cu unii colegi care prestau munca fizica (transcriau materia pe copiutze mici). Eu mi-am vazut de treaba mea, ei de treaba lor. Eu le mai dadeam explicatii, ei completau acolo pe copiutze. In noaptea respectiva nu am dormit. Dar nici Cretzu. Examenul de a doua zi dimineatza nu l-am luat. Cretzu l-a luat cu 6, ca si ceilalti care faceau fitzuici in noaptea dinainte, in speta Flo si parca mai era unu...

In fine, pentru ca la faza cu exercitarea vointei stau prost, nu m-am urnit sa invat destul pentru in toamna, si m-am intors de la restante exact asa cum m-am intors, doar ca am mai asistat la una din asta. Am stat intre Sorin si Mitza, care erau acelasi numar (la restanta de SCD). Sorin a copiat, eu i-am spus lui Mitza ce a scris Sorin, dar nu totul, sa nu bata la ochi, apoi Mitza a mai servit un subiect. Acestia doi au fost singurii care au trecut la examenul ala din grupa noastra. Chiar nu m-am simtit nedreptatit, decat intr-o infima masura.

Si acum, in sfarsit, imi place sa cred ca mi-am invatat lectia (cu alte cuvinte am sa invat mai din timp, ca standardele nu s-a modificat). Am sansa unui inceput fresh. Zero restante.

Scrisoarea saptamanii pe adresa fan-clubului: (o sa iau un ordin de restrictie cat de curand!):


<

reluam...

dap.. esti destept, ametit si adaptabil, f adaptabil.. esti deschis la minte si suflet.. ceea ce e mijto...ti-am mai zis ...de fapt..m'ai ajutat sa gasesc cuvantul.. esti perfectionist si te macini sa iasa cum vrei tu... [........]...

vaaai si ce'ti place sa cauti contraargumentul in orice... aaa.. si ai si 'strategii de marketing' bunicele...

aasa.. si sa zicem si de moaca, respectiv corpul cu care te-a inzestrat natura/mama/mama natura... :D poi na.. esti destul de prezentabil.. mergi frumos si zambesti placut, te uiti in ochii omului cand vorbesti si astepti sa renunte interlocutorul la holbat ca sa iesi invingator (pe principiul...'care clipeste primul??" :D) >>

Nu aveam chef sa postez, dar scriu acum. S-a intamplat marti, si anume ca am luat trenu spre Bucuresti. Initial m-am gasit cu o tipa din fostul meu cartier, care e si ea la Bucuresti. De doua ori am vorbit cu ea, o data la intoarcerea din Bucuresti, acum cateva luni, si acum timp de cateva minute.. data trecuta mi l-a glorificat pe prietenul ei de la Galati, cum le merge lor relatia de la distanta de vreo 3 ani, etc... bullshit. E topita dupa mine (<-- that's me)

Apoi s-a urcat in vagonul meu, langa compartimentul meu, un fost coleg de liceu, si anume Radu Mihai. Baiatul ala mic si indesat, care incerca intotdeauna sa nu se lase calcat in picioare, desi reputatia era destul de slabutza, in consecinta nu reusea, care folosea cuvinte mari atunci cand nu se impunea, doar ca sa demonstreze ca le stie (oare e nevoie de asta vreodata?).
Dupa 3 ani de facultate, s-a schimbat mult, dar parca pe alocuri e acelasi. E mai serios, gandeste mai mult, are sechele si el, deh, ca orice politehnist, si.. nu stiu, cam atat. I-am impartasit experientele mele, el pe ale lui, ne-am discutat viitorul de ingineri. L-am pus la curent cu tot ce stiam despre fostii colegi, ca deh, asta se impune cand te vezi cu unul din ei. Si per total a fost ok, mai ales ca nu aveam ce face 4 ore pe holul vagonului.

Si cu postul asta am sa o iau razna, sa discut despre fostii colegi de liceu, dintre care probabil nu ma mai citeste nimeni, pt ca bruma de prieteni ramasi dintre ei s-au dus.. din proprie initiativa, in mare. A lor proprie initiativa.

A, da, am uitat ca in drum spre gara, burdusit de bagaje, am vazut un tip in fatza mea pe care l-am recunoscut vag a fi Cristi Ursachi. Un fost coleg si el. Stiam ca e la Constanta la academia navala, sau cum ii zice. Si stateam si ma uitam cu privirea de vultur, si de la o anumita distanta imi ziceam ca nu poate fi el.. era mult mai .. mare si facut! Si era cu o tipa de mana; m-am apropiat si, cum el se tot intorcea cu capul spre ea, mi-am dat seama ca el e (desi nu sunt sigur). Si m-am panicat.. nu stiam ce as fi putut sa ii zic si m-am oprit.

Apoi: Laurentiu Busca, Alex Chicos, Adi Suvac, Lau Plesa, baietii astia sunt descurcareti si sunt sigur ca o duc bine, acolo pe unde o duc.. pe cat de bine o poate duce un student. A, da, il pun si pe Chici in categoria asta.

Apoi mai e Daniel, care deja a depasit faza studentiei ;) si munceste ca tot omu, sta in chirie, joaca poker si isi tuneaza propria masina.

Alice o duce cum o duce (adica nu stiu!), Irina era mare boss, ultima data cand am vorbit ;)), Alinutza s-a saturat mult prea repede de Romania si vrea sa tot plece prin State, Grecia, bla bla.
Iulian si Dana se plictiseau de 3 ani de moarte prin Galati, asa imi ziceau de fiecare data cand vorbeam cu ei. Din capcana asta a scapat Dana, care pleaca pe 7 mai intr-un stagiu (sau ceva) in Spania, pana in august.. bravo ei.

Simona Chivu munceste, si mai mult de atat nu stiu nimic de ea, nici de Anca nu mai stiu nimic mai mult decat stiam pana acum 2 luni (cum am zis mai sus, alegerea ei).

De curand a "ajuns" si Mihaela Dobre, adica m-a adaugat pe mess, si pa multi altii. Suntem un fel de retea fara legaturi intre noi, doar fire imaginare... ne avem unul pe altul in listele de mess si cam atat... de-ati sti voi ce bine ne-am putea intelege, cat de multe am putea face cu un minim de intelegere din partea tuturor! Ah ah vai vai bla bla.

Nu stiu mai nimic despre Ana, decat ca traieste si de doua ori pe an se chinuie cu scoala, Ramona era asistent universitar ultima data cand am vorbit.
Nu stiu nimic despre Matei, Alex Paslaru, Ionut Sabiescu, Dana Seserman, Radu Pecheanu, Alex Chirica, Marius Margarit, Denice, George Enescu, aproape nimic despre Simona Dobre. Doar ca Matei si Denice sunt la medicina.

Si mai era Sorin, pe care l-am vazut o singura data anul asta scolar, in decembrie, la o bere. Anca nu a vrut sa vina atunci. Sorin e anul 2 la Academia de Politie, eu zic ca merita sa intre dupa ce a fost respins pe nedrept cu un an in urma.
Si Dorin sta in camera cu mine... nimic deosebit.

Va rog frumos.. daca din intamplare treceti pe aici careva, "semnati" si voi condica.. macar sa stiu ca traiti.

Nu s-a inghesuit lumea la jocul ala cu adevarul. Nu ma asteptam la coada a la Ikea, dar voiam ca macar cativa sa intrevada posibilitatile ideii mele, care totusi era in stare bruta. Ma rog...
Ma tot gandesc ca eu am o viata relativ plictisitoare si imi doresc constant mai mult, dar nu stiu cum sa reusesc. Rectific, eu imi doresc totul. A nu se confunda cu orice. Desigur, idealismul asta utopic nu ma impulsioneaza sa gandesc ca daca nu am totul, nu voi fi fericit. Sa nu fim penibili. In schimb, vreau un procent maaaare. Si deocamdata sunt departe. Dar destul despre lacomia si egocentrismul marca je.
Ce idee mi-a venit mie: sa ma prefac. Cum asa sa ma prefac? Pai, intr-un fel ca actorii. Sunt convins ca un actor bun cu greu poate fi complet nefericit in viata, pentru ca macar pe scena poate fi puternic, impunator, poate zambi, poate radia de fericire; am spus actor bun, din acela care trebuie sa se transpuna in pielea personajului jucat/interpretat si sa ii traiasca viatza pe scena.
Bun, dar deviez de la subiect, si-asa am recitit ultimul paragraf si nu am priceput mare lucru.
A mea idee suna cam asa: in fiecare zi sa fiu altul. Sau sa fiu in zile diferite oameni diferiti, na.
Intr-una din zile voi fi omul pe deplin increzator in puterile lui, rol care, trebuie sa recunosc, imi e complet strain. In alta am sa fiu personajul prietenos, amabil, vorbaret si toate celelalte prostii. Intr-una din zile vreau sa fiu calm, ganditor, relaxat, cool, cum s-ar zice, gandind putin si dand replici smekeroase; ar mai fi personajul plin de initiativa, care pune tzara la cale; ignorantul, cu un je m'en fiche in mine (sper ca asa se scrie); cu alta ocazie as putea fi un student silitor, mergand la scoala, scriind tot de la cursuri si venind acasa sa imi continui temele - trebuie sa recunosc ca asta ar fi grea. As putea sa fiu studios si in alt sens, si anume sa fac pe autodidactul si sa ma invatz unele din chestiile dupa care tanjesc de mult (php, visual, c#, macromedia). As putea sa fiu pustiul sport, imbracat adecvat, cu playerul pe urechi (as putea imprumuta), care isi face veacul pe la universitate - tnb, apoi prin parc si io mai stiu ce, poate un expirat pa seara :); m-as duce la bcu sa agatz intelectualele (sfatul lui Gelu). Sunt multe roluri de interpretat. Aaaa, da, si unul care trebuie neaparat, omul care spune lucrurilor pe nume. Si clarifica toate neclaritatile.
Asta as vrea sa fac. Nu vreau sa ma multumesc cu cel care sunt acum.

Intr-o statie, in timp ce ma uitam dezgustat la fumatori, am mai bloguit ceva:
Viciul fumatorilor iese din ce in ce mai violent in evidenta. Unii au renuntat la a frecventa locurile favorite doar pentru ca nu se mai fumeaza acolo. In trenuri, la fiecare oprire, cat de mica, toti drogatii se bulucesc spre capetele vagoanelor, sunt in stare sa traga doar un fum si sa arunce tigara.. mai mai ca le tremura mainile in timp ce isi injecteaza chestia aia in plamani.. patetic, as putea spune. Unde mai e frumusetea aia de care vorbeati, in a sta la o tigara relaxati? Saracul Cretz are probleme mari de sanatate, la agravarea carora au contribuit si tigarile, si sper sa nu le regrete.
In Marea Britanie se vrea o lege sau un decret, ceva, care sa declare alcoolul si tigarile ca fiind droguri periculoase. Eu cred ca tigarile sunt mult mai rele pentru ca, creeaza dependenta si sunt nocive si pentru cei din jur. Poate la britanici si alcoolul creeaza dependenta, vorba aia, nu e limita de varsta pentru a bea. Sa dea Domnu sa se interzica fumatul peste tot, acolo voi fi si eu! (everywhere that is)

Ceva mai tarziu, cand ma plictiseam si nu puteam dormi (tot in tren):
Turbez aici in tren si abaia ma controlez sa nu izbucnesc. Vagoane ca astea nu am mai vazut. o singura incinta, ca in sageata, scaunele sunt moderne, poate prea moderne, spatiul pentru bagaje e optimizat - a se citi minimizat (ah, inginerii astia!) si pentru picioare nu e loooooc. Si asta ma enerveaza cumplit, si as iesi cu drag pe culoar daca ar fi asa ceva. Doamne, as sta si in fumul de tigara, numai sa imi pot desfasura membrele in liniste. pe vecinii mei nu ii prezint, ca oricum nu sunt interesanti si oricum nu sunt diana sa ma plang de orice :)

Daca nu stiti ce e aia mobile blogging, sa stiti ca se poate; in cazul meu, cum sunt mai nevoias, asa, am bloguit pe telefon :) in tren :|
So (in ordine):
Ma exaspereaza cersetorii. Nicaieri nu sunt asa multi ca in Gara de Nord. M-am urcat in tren la 13.15 si in decurs de 5 minute au venit unu cu picioarele paralizate, dar mergea cu baston, apoi o baba oarecare, apoi un puhoi de copii care au intonat ceva asemanator cu un colind. Inainte sa ma urc, m-a hartuit o baba (crek era alta, ca nu stau sa ma uit la ele) care mi-a tinut un mic discurs din care (evident ca) nu am inteles nimic. Alte categorii de cersetori: una deosebit de speciala si departe de inima mea, si anume cei aciuati in camin, care au culminat cu o zgripturoaica care tuna singura pe holul meu, vorbind cu bunul ei prieten imaginar. Imi venea sa o dau naibii afara. Uite ca ajung la alte frustrari, ca doar astea ies cel mai usor la iveala.. mi-am adus aminte de bunica din partea tatalui, care ani de zile ne-a terorizat copilaria cu crize de nebunie. cred ca si din cauza ei sunt foarte acid uneori, am avut antrenament bun. voiam sa ajung la altceva: tot timpul se lua de mama, asa ca am pus-o sa jure pe mama ca nu va face la fel la batranete cu eventuala nora si, daca va face, imi rezerv dreptul sa o bag intr-un camin. a fost de acord.

Daca nu stiati, aflati acum: e bine sa itzi tai unghiile scurt si sa tai si coltzurile, pentru ca femeile se se uita atent la mainile barbatului si isi inchipuie cum acele degete exploreaza vaginul ei, asa ca daca ai vreun coltz netaiat, ei i se va taia cheful instant. Asta e mai mult sau mai putin exact continut intr-un articol despre cum sa cuceresti femeile (or smth like that), intr-un Playboy de prin 2001, parca. Si de fiecare data cand am unghii mari trebuie sa ma lupt mai intai cu gandul asta, sa nu ajung sa imi tai unghiile scurt pentru a face explorari vaginale cu deshtu, ci pentru ca asa m-a invatat mama si societatea.