Nu s-a inghesuit lumea la jocul ala cu adevarul. Nu ma asteptam la coada a la Ikea, dar voiam ca macar cativa sa intrevada posibilitatile ideii mele, care totusi era in stare bruta. Ma rog...
Ma tot gandesc ca eu am o viata relativ plictisitoare si imi doresc constant mai mult, dar nu stiu cum sa reusesc. Rectific, eu imi doresc totul. A nu se confunda cu orice. Desigur, idealismul asta utopic nu ma impulsioneaza sa gandesc ca daca nu am totul, nu voi fi fericit. Sa nu fim penibili. In schimb, vreau un procent maaaare. Si deocamdata sunt departe. Dar destul despre lacomia si egocentrismul marca je.
Ce idee mi-a venit mie: sa ma prefac. Cum asa sa ma prefac? Pai, intr-un fel ca actorii. Sunt convins ca un actor bun cu greu poate fi complet nefericit in viata, pentru ca macar pe scena poate fi puternic, impunator, poate zambi, poate radia de fericire; am spus actor bun, din acela care trebuie sa se transpuna in pielea personajului jucat/interpretat si sa ii traiasca viatza pe scena.
Bun, dar deviez de la subiect, si-asa am recitit ultimul paragraf si nu am priceput mare lucru.
A mea idee suna cam asa: in fiecare zi sa fiu altul. Sau sa fiu in zile diferite oameni diferiti, na.
Intr-una din zile voi fi omul pe deplin increzator in puterile lui, rol care, trebuie sa recunosc, imi e complet strain. In alta am sa fiu personajul prietenos, amabil, vorbaret si toate celelalte prostii. Intr-una din zile vreau sa fiu calm, ganditor, relaxat, cool, cum s-ar zice, gandind putin si dand replici smekeroase; ar mai fi personajul plin de initiativa, care pune tzara la cale; ignorantul, cu un je m'en fiche in mine (sper ca asa se scrie); cu alta ocazie as putea fi un student silitor, mergand la scoala, scriind tot de la cursuri si venind acasa sa imi continui temele - trebuie sa recunosc ca asta ar fi grea. As putea sa fiu studios si in alt sens, si anume sa fac pe autodidactul si sa ma invatz unele din chestiile dupa care tanjesc de mult (php, visual, c#, macromedia). As putea sa fiu pustiul sport, imbracat adecvat, cu playerul pe urechi (as putea imprumuta), care isi face veacul pe la universitate - tnb, apoi prin parc si io mai stiu ce, poate un expirat pa seara :); m-as duce la bcu sa agatz intelectualele (sfatul lui Gelu). Sunt multe roluri de interpretat. Aaaa, da, si unul care trebuie neaparat, omul care spune lucrurilor pe nume. Si clarifica toate neclaritatile.
Asta as vrea sa fac. Nu vreau sa ma multumesc cu cel care sunt acum.