Am doua standarde, unul pentru mine si unul pentru restul. Al meu e mult mai ridicat; insa mi se intampla des sa nu ma ridic la inaltime, in consecinta cad de la inaltime si doare mai tare (lipsesc ceva ghilimele pe-aici). In cazul asta, ajuta sa fii baiat; imi zic ca e bine sa fiu tare, sa nu ma inmoi din cauza esecului si trec mai departe. Deci daca esti perfectionist mai bine faci baieti decat fete.

Standardul pentru ceilalti este mai jos. Fara nici un motiv demn de mentionat. Lumea se supara in general daca zici: "eu nu as putea sa fac asa ceva vreodata" pentru ca nu intelege ca tie chiar nu iti pasa de cat de josnici pot ajunge oamenii. Daca vine vorba despre copiat, a avea un singur standard ar insemna sa ii sfatuiesc pe jumatate din colegii mei sa se apuce din timp sa invete, ca sa aiba timp sa parcurga materia, sa nu mearga la examen cu mana in fund sperand sa copieze, pentru ca nu ar fi corect fatza de ceilalti care se chinuie si invata si in unele cazuri iau note mai mici; in schimb, cele doua standarde ale mele imi permit sa raman netulburat la asemenea chestii; de exemplu, mi s-a parut firesc, inainte de examenul la DCE2 din vara, ca eu sa invat de zor, plin de cafea si facand sfortzari intelectuale deosebite (pe bune), deci eu sa invat cot la cot cu unii colegi care prestau munca fizica (transcriau materia pe copiutze mici). Eu mi-am vazut de treaba mea, ei de treaba lor. Eu le mai dadeam explicatii, ei completau acolo pe copiutze. In noaptea respectiva nu am dormit. Dar nici Cretzu. Examenul de a doua zi dimineatza nu l-am luat. Cretzu l-a luat cu 6, ca si ceilalti care faceau fitzuici in noaptea dinainte, in speta Flo si parca mai era unu...

In fine, pentru ca la faza cu exercitarea vointei stau prost, nu m-am urnit sa invat destul pentru in toamna, si m-am intors de la restante exact asa cum m-am intors, doar ca am mai asistat la una din asta. Am stat intre Sorin si Mitza, care erau acelasi numar (la restanta de SCD). Sorin a copiat, eu i-am spus lui Mitza ce a scris Sorin, dar nu totul, sa nu bata la ochi, apoi Mitza a mai servit un subiect. Acestia doi au fost singurii care au trecut la examenul ala din grupa noastra. Chiar nu m-am simtit nedreptatit, decat intr-o infima masura.

Si acum, in sfarsit, imi place sa cred ca mi-am invatat lectia (cu alte cuvinte am sa invat mai din timp, ca standardele nu s-a modificat). Am sansa unui inceput fresh. Zero restante.