Invers cronologic, mi-a venit să scriu despre întoarcerea la rădăcini, în care eu aberam cu stil despre faptul că uite domle, e 2 noaptea şi eu iar vreau să scriu, ca să nu mai menţionez că sunt la graniţa dintre 'în seara asta nu mai dorm' şi 'mamă ce mi se închid ochii'. Asta făceam cândva în 2008 când nu era toamnă şi nu era nici prea cald, deci probabil cam acum un an, mi se pare reprezentativă perioada aia pt că eram doar în trecere şi atunci se vedea caracterul.

Apoi îmi notasem pe telefon nişte titluri, ultimul era ceva de genul 'poftiţi de aflaţi puterea unei rochiţe'. Băi frate, plecând azi de la muncă s-a urcat o domnişoară în lift pe la trei. O mai văzusem, o femeie drăguţă, evident prea mare pentru mine, 25-27+, păr scurt, simpatică, după cum ziceam. Un snob ar zice că nu avea tocmai măsurile ideale, dar eu cu siguranţă nu sunt snob. Am fost mulţumit de faptul că odată cu căldura au mai renunţat fetele la bucăţi de material, mai un decolteu, mai o măslină. Numai că atunci când a ieşit din lift, am observat că pe sub jacheta de primăvară se iţea o rochie văratică, Dumnezeule mare! Se termina puţin sub fund, nu era strâmtă sau indecentă, pur şi simplu era o rochie de vară care dă insomnii băieţilor de orice vârstă, deci mi-au trecut instantaneu prin cap toate fanteziile posibile cu domnişoara în cauză, cum îşi unduia ea fundul mare care probabil în blugi ar fi fost trecut mai uşor cu vederea, dar în situaţia de faţă i-aş fi făcut plecăciuni, *păzea iar apelez la divinitate* Dumnezeule! Ştiu ce vrei să spui, abţine-te, zi altceva.

Aşa, după aia erau 'ce trebuie să-ţi asumi când vorbeşti cu mine' la care nu renunţ, văd eu când o scriu, şi mai era ceva ce conţinea cuvintele 'citesc' şi 'snob' care probabil o să fie trecută cu vederea...