e de fapt un melanj. Descurajare in fata inevitabilului caruia nu-i poti tine piept, consternare in fata certitudinii cu care se apropie lucrurile scarboase si neplacute, deznadejdea cu care privesti lucrurile bune aflate parca la ani lumina distanta, prezentul fad, lipsa de bani, senzatie foarte lumeasca si josnica, incarcarea constiintei cu atatea! decizii gresite, care se pare ca nu se mai termina.
Dar nici una nu se compara cu sentimentul de a te sti uitat. Uitandu-te chiar si la un nume in lista de messenger te cuprinde fiorul... apoi iti dai seama ca ea nici nu te mai are in lista si nu-i pasa absolut deloc de tine, o duce bine si nu ai loc in memoria ei. Esti o amintire pierduta voluntar.