Nu sunt cel mai tare om in viata. Sunt doar generic "inteligent", dupa cum probabil se citeste pe fata mea si atat. Ma duce capul sa emit judecati valide (uneori), sa discern intre bine si rau si sa aleg "binele", sa port o conversatie normala. In schimb, nu sunt super invatat, nu am citit enorm la viata mea, nu mi-am imbogatit orizontul cultural cu teatre, opere, balete, etc. Probabil dupa multe standarde nu sunt "prost".
Insa nu am stat prea mult sa filosofez asupra acestei insusiri atat de comuna speciei. Sa fiu sincer, nici nu stiu cum s-ar defini prostia. Intotdeauna am actionat din impuls cand am avut de-a face cu ce am crezut eu ca ar fi prostie. Recunosc, mi-e sila de ea, e ca o materie slinoasa de care vrei sa te feresti cu tot dinadinsul, iti provoaca repulsie, numai ca uneori nu esti atent si te loveste fara sa iti dai seama. Adica te prostesti si tu.
Ma bazez pe instinct. Nu stau sa teoretizez daca o persoana e cu adevarat proasta sau nu. Baremul este destul de strict. Iata un exemplu: "desi agitatia din preajma sesiunii este atat de mare, zilele trec, stresul fiecarui examen trece si se sfarseste seara cu o usurare caci a doua zi v-a veni altceva de facut". Nu stiu de voi, dar mie mi se taie instant de la asa ceva.
...to be continued