Acum ceva timp a avut loc toata viata mea. Nu stiu cand, nu ma intereseaza. Axa temporala e nesemnificativa, nu tin neaparat sa fixez fiecare gand, vorba ori fapta in timp. In spatiu mi-e usor, in definitiv amintirile au un cadru spatial, face parte din ea, e palpabil, vizibil, nu precum timpul. Negura asta a mintii imi convine, nu ma impovareaza inutil si lasa loc pentru detalii pretioase, cel putin pentru mine.
Creierul meu funtioneaza exact cum ar trebui. Izoleaza in fundal amintirile neplacute, pastrandu-le ca invatura de minte atunci cand va trebui - ca un "snap" menit sa-mi aduca aminte sa nu repet greselile.
Nu sunt complet ratacite amintirile. Tot ce pot sa fac pentru ele e sa zic "acum ... ani", "acum ... luni", etc. Eu zic ca ar trebui sa fiu multumit cu asta. Stiu ce s-a intamplat, stiu cum, ce mi-a ramas, iata ca stiu si cam pe cand.
Acum foarte multi ani, pentru foarte mult timp, eram mici si fara griji si ne jucam in fata blocului, Borcan, Balta, Negru, Copacescu, give or take a couple of ppl. Acum vreo 10 ani descopeream fotbalul si devoram Campionatul Mondial din Franta, colectionam surprize si imi pacaleam colegii in interes propriu ca sa-mi iasa mie bani de surprize sa completez albumul mai repede. Acum cativa ani, in liceu, tineam la cineva care inca nu a aflat ca eu nu am dormit un weekend din cauza ca i-am facut la un moment dat rau. Acum aproape 4 ani, eram plin de entuziasm pentru prima data in Bucuresti.
Acum doi sau trei ani, dadeam chefuri in camin si ne simteam bine, asa tocilari si neindemanatici cum eram multi dintre noi, eram cu totii prieteni si ... inca eram copii. Acum cateva luni, dansam salsa si ma faceam de ras, dar macar eram mai bun ca ea! Acum cateva saptamani, ne imbatam de la bere si tequilla si scriam amuzati tot felul de tampenii.
N-am amintiri de acum. Dar am speranta ca voi avea de zece ori mai multe si mai frumoase.