Ma intreb doar. Daca nu m-as duce la scoala, sa zicem, o luna de zile. Oare ar observa cineva ca nu sunt? Asta in conditiile in care sunt sef de grupa. Nu zic ca nu ma stie lumea, ba dimpotriva. De cate ori are ocazia, Alex P. ma asigura ca sunt un sef mai mult decat bun, si ca am tot respectul lui (lor?) si ca sa o tin tot asa. Am fost complimentat de atatea ori de cativa colegi pentru felul in care am pus examenele, pentru cum ma descurc cu treburile la secretariat, bla bla.
In serie iar ma cunoaste lumea. Nu de alta, dar din cand in cand ma mai interesez de chestii administrative, orarii, cursuri, chestii de interes general si le dau si altora; si altii imi multumesc. La noi tendinta e: de ce sa fac eu, cand poate sa faca altul; daca face altul, sa faca bine, sa imi convina si mie; ba, mie nu imi convine, adica cum, nu avem drepturi egale? dar cine esti tu sa decizi, si ce daca nu am fost acolo, e dreptul meu sa iau parte la decizie, trebuia sa trimiteti o limuzina dupa mine, fxcvkjyt (cam lunga tendinta).
In decursul a 3 ani am ajuns sa ii cunosc pe aproape toti 120-130 dupa fatza, si probabil nu as conteni cu saluturile si strangerile de mana daca m-ar interesa sa fac asta cand merg la cursuri sau daca as fi prietenos din fire. Cand stau acasa pe net (adica most of the time) ma intreaba unu sau altul despre una sau alta legate de scoala - avand in vedere ca am vreo 50 din serie, mai ales in perioade fierbinti cu examene sau partiale, sunt asaltat. Cum mie imi place sa ajut lumea si mi-e greu sa refuz, ii ajut. Pe unii mai cu tragere de inima, pe unii mai fara. Si uite cum scriu ca boul ditamai postul plictisitor. Dar macar ma descarc (nu?).
Long story short, daca nu m-as duce la scoala o luna de zile, tare mi-e teama ca nu s-ar interesa nici unul de mine. Mai grav de atat, e posibil ca nici colegii de grupa sa nu dea nici un semn de viata (presupunand ca nu as mai sta pe mess). Ironia e cu atat mai mare cu cat stau in camera cu un coleg de grupa, si imi mentin afirmatia.
Ciudat cum anul trecut parca aveam mai multi prieteni pe la scoala. Acum am inceput sa ii cunosc mai bine, dar putine relatii s-au strans. Unii ma si urasc, nu stiu ce sa zic. In mod sigur am partea mea de vina. Desi nu sunt idiot, rautacios (decat in gluma), tocilar, lingusitor, batos, fitos... Dar asta e situatia.

Duminica mergem la munte cativa colegi. Cei cu care merg, sau o parte din ei, sunt singurii care ar putea sa distruga scenariul pesimist de mai sus. Dar eu am lansat o invitatie si catre restul, de ce nu?