Am ochi foarte sensibili. Lacrimez destul de usor, chiar si la adieri de vant. Cel putin asa ii percep eu, ca fiind sensibili.
Sunt miop de pe la 12 ani, daca nu ma insel. Am purtat ochelari capatati, fara sa stiu nimic de dioptrii sau chestii din astea s.f. Control si ochelari mi-am facut abia dupa bac. Intre timp, nu i-am mai purtat, asa ca mi-au crescut dioptriile de la -0.5 ambii ochi la -1.75 st, -2.25 dr.
Acum mi-am luat lentile, dar le urasc. Nu le port pentru ca nu ma pot obisnui cu ele si nu ma pot obisnui cu ele pentru ca nu le port. Sper sa sparg cercul vicios si sa le port indeajuns inca sa nu le mai simt.

Mainile par a fi ok. Nu sunt muncit, deci sunt finutze, am unghii frumoase (so i hear), dar am avut cateva accidente.
Primul, cand stateam la bunica-mea, eram prin vale, inainte sa se fi construit stadionul Siderurgistul (acolo unde dadusem eu foc la jumate din suprafatza de buruieni, dar asta e o alta poveste). Exista un schelet al viitoarei constructii, in principiu format din sarme. Si, plimbandu-ma pe catacombe, mi-am pierdut echilibrul si m-am aplecat sa ma sprijin de un perete, intrand cu mana dreapta intr-o sarma. A intrat prin piele, printre deshtu mare si aratator, si aproape ca a strapuns prin cealalta parte. Cu mult noroc, nu a atins os sau altceva, asa ca am facut doar o injectie, si azi e o cicatrice aproape imperceptibila. Nu acelasi lucru pot spune si despre urmele de negi. Pentru ca se inmultisera, am hotarat sa ma duc sa ii scot, si cum erau multi, a trebuit sa ma duc la spitalul Colentina, unde mi i-a ars cu curent electric, de mirosea a porc parlit. A durut mult anestezia, care nici macar nu a fost eficienta la unul din degete. In fine, am avut gauri in degete vreo saptamana. Acum au ramas cicatrici.
Partea proasta e ca imi pocnesc degetele. Si nu ma pot opri. Si nu stiu daca tremuratul mainilor are de-a face cu asta, pentru ca nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata mana ferma. Pur si simplu nu sunt material de chirurg, ca sa zic asa. Nici bun de desenator, sau pictor.

Dintii sunt mai sensibili, din cate am observat eu. De la nu mai stiu ce varsta, pe la 14-15-16 ani, am inceput sa am probleme. Ultima doctoritza din Galati, care era blonda si tanara si frumoasa, imi spunea frecvent ca am dinti frumosi, ceea ce mi-e greu sa cred, de vreme veneam atat de des in cabinetul ei.
Totul a inceput cu incercarea de a scoate varful de la o mina de pix, asa am reusit performanta sa imi scobesc cei doi dinti din fatza. S-a rupt o buna parte din ei, desi numai pe interior, si mi i-am reparat dupa cativa ani. Bine ca nu era evident decat pentru cine se uita foarte atent. In afara de asta, doar probleme comune. Un cabinet stomatologic nu contine noutati pentru mine.
N-am avut niciodata maini rupte, sau picioare, sau ceva legat de sistemul osos. Stiu ca la un an am avut hepatita (cred ca B), si a fost destul de greu, din cate stiu.. In clasa a 9-a, am fost internat 17 zile in spital pentru pneumonie, asta fiind ultima data cand imi aduc aminte sa fi plans. Si cam astea au fost afectiunile de care am suferit. Nu consider important de mentionat frecventele si persistentele raceli. Doar in treacat.