Cel mai vizibil, si totusi cel mai putin observat. Desi nu am avut niciodata complexe legate de nasul meu, mereu cand il vad in poze mi se pare cam mare sau lung. Dar nu e important.
Ce e demn de mentionat e ca sunt foarte sensibil in legatura cu nasul. Am fost lovit cu salbaticie cu capul in nas in timpul unui meci de fotbal undeva prin clasa a 10-a sau a 11-a. Era un tip mult mai mic decat mine, si destul de fraier, se pare, daca sarind sa dea cu capul in minge, m-a lovit in plina figura. E una din putinele amintiri care imi intoarce stomacul pe dos, pentru ca am pierdut mult sange: in doua secunde siroia sangele fara sa il pot opri. Am fost la spitalul de vizavi si mi-a bagat in nas, in fiecare nara, un bandaj lung tare, eu zic sa fi avut 50 cm, sper sa nu exagerez. Si eram racit . Mi l-a scos dupa 24 de ore, cu tot cu mucii aferenti . De atunci, de fiecare data cand vad un nas rupt, ma sensibilizez: recent, cand am vazut poza lui Chivu cu nasul spart, si de fiecare data cand in Nip/Tuck apare vreunu cu nasu stramb si i-l opereaza (foarte explicit).
Nasu meu este un pic stramb de atunci, si ma mira faptul ca nu a observat nimeni niciodata. Pentru ca eu vad si simt osul iesind din piele. N'importe pas. Mai ciudat e ca nu sforai, ceea ce am observat ca fac mai toti cu nasu belit.
Hmm... ce mai e de zis.. ca am nasul meu de la mama. De fapt, mai tot am de la mama, inclusiv mare parte din caracter.
Urmeaza ochii.