Am inceput sa imi surprind singur accentul sau expresiile moldovenesti. Inainte nici nu visam sa observ asa ceva. Prima data cand m-am pus pe ganduri a fost cand Geo imi zicea ca mi-am format accent de bucurestean (wtf?) asta dupa un an si jumatate de facultate. Acum e si ea la Bucuresti... nu mai comenteaza de accent.
Alta ocazie de a-mi reaminti de nobilele mele origini a fost un meci de shampions liig, cand am fost cu un coleg si o prietena de-a lui, ambii din Giurgiu, si a mai facut ea un pic misto de limba mea moldoveneasca. Nu m-a deranjat nici atunci, cum nu ma deranjase niciodata inainte.
Dar acum, recent, cand imi dau seama ca, in loc sa zic aici, zic aicisha, am asa un impuls sa ma palmuiesssssc. Chiar azi cand ma intorceam de la gara mi-a venit in minte sa scriu in blog, ca iar m-am prins vorbind asa...
Nu, nu am sa exersez o limba fara accent, dar trebuie sa invat sa ma love myself. Ups, ce fel a sunat :))
0 Responses to Damn
Something to say?