Decorul este un metrou normal, poate un pic prea gol pentru ora matinala, in sensul ca am gasit loc printre multe altele. In fata mea o doamna respectabila pe care scria clar Can-Can si Libertatea. Acum era la nivelul urmator, citea cartea: Cele mai mari scandaluri ale istoriei.
Langa mine, manelisti. La inceput se jucau doar pe telefon masinute, dar s-au dedat repede la muzicute la speakerul telefonului. Cand sa coboare (la Basarab, previzibil, nu?) incepe discutia despre camere foto. Cum soundtrackul era prea tare, n-am retinut decat replica de grand-finale: Pai ma, voi tre sa puneti ambele telefoane ca sa ajungeti la camera mea, eu am camera de 3,2 metri patrati!
Si dusi au fost.
4 Responses to Portia de manelisti de dimineata
sunt dusi demult...nu poti sa ai pretentia ca toti oamenii sa respecte minimul de intimitate intr-un spatiu public..don quijote, go to sleep (eu una as vrea sa dorm muuult muuult)
eu nu pot sa spun ca mor de manelele lor, am devenit imun la astea
Cred ca se gandeau la scopul final al fotografiei, adica la printul ce va iesi. De exemplu eu trebuie sa recunosc ca senzorul de pe camera mea nu duce mai mult de 0.5 MP de "fine printing" asa ca 3.5 mp e mai mult decat decent. Depinde acum, evident, si de softul pe care il folosesti ca sa faci "explode". Concluzia, poate erau doar niste genii neintelese in ale printing-ului outdoor.
am ras.
hai ca manelarii tai sunt amuzanti, in afara faptului ca pn manele la tilifon.
Something to say?