Fie-ti mila, ma caiesc. Recunosc ca am gresit luand-o pe drumul mai usor. Am ignorat cu buna stiinta semnele si sfaturile. Nu i-am luat in serios pe Tudor, pe Cretz, alti oameni care stiu despre ce vorbesc si am ales filme de Movieplex.
La cinematografele romanesti de mall ajung in proportie de 90% cele mai proaste filme americane, pline de stereotipuri, ţâţe si cur, ieftin si rasuflat. Insa rar, once in a very special while, ajung chiar si la cinematografele mari filme bune, cum este Nunta muta.
Nu mi-au placut filmele romanesti niciodata - ce-i drept, nu am vazut cele mai mari realizari ale autohtonilor, tocmai pentru ca niciodata n-am avut o dorinta destul de puternica de a viziona benevol nici macar un Filantropica sau un 321432. Ce n-a reusit nici un film, nici o promovare sau sfat prietenesc pana acum, a izbutit Nunta muta, care m-a facut nebun dupa film, film romanesc. Si culmea, mi-a readus pe buze zambetul care-mi lipsea, mi-a deschis ochii, bratele, porii, m-a deschis definitiv si mi-a reaprins iubirea pentru cinematografie.