Am un talent deosebit in a face din tantar hipopotam. Mai exact cand vine vorba de dragoste. Tocmai am terminat de vizionat o “comedie” romantica si sunt in acea dispozitie. Nu inteleg de ce se numeste asa, in general viata iti da multe mici motive de a zambi, poti rade si de lucrurile rele, si de penibilitati, cam de orice pe lumea asta, e doar o chestiune de alegere. In schimb romantismul nu e niciodata ca in filme. Si atunci cand e, pare fortat.

Totusi, eu sunt un romantic de moda veche (old fashioned romantic, pe frantuzeste). Ce gandesc si ce simt, fara a incerca sa le transpun in cuvinte, se invart intr-o dulce neoranduiala, se creeaza o confuzie care imi da aceeasi zenzatie de caldura ca si un moment siropos, dar bun, din filme. Faptul ca ma incearca un curcubeu de sentimente ma face, daca nu beat, cu siguranta ametit. Nu stiu daca sunt indragostit, daca asta va intrebati.

Si ca sa exemplific exact cat de penibil poate suna transcris in cuvinte, iata. M-am intors de la mare mult mai confuz decat plecasem (intr-unul din ultimele 3 weekenduri, ca sa fie mai greu de ghicit – yes I’m bragging). Inima mi-era indoita, pentru ca, desi nici nu am incercat, nu i-am spus nici acum ca ma face sa ma simt mic si vulnerabil cand vorbeste cu mine, dar radios si fericit in acelasi timp. In schimb, s-a intamplat ce mie nu-mi face deloc placere sa observ. Nu e prea grozava constientizarea faptului ca tu placi pe cineva si altcineva te place pe tine, sunteti in acelasi grup si nimeni nu spune nimic, asteptand momentul potrivit. E si mai nasol cand tu te uiti cu jind dupa cineva, lipsit de curaj, iar pe tine te admira doua alte fete, care probabil au perceput, cu simtul ala suplimentar al lor, gandurile mele. (you’d have to be a total idiot not to get it, just luke at the pictures).

Cum combati pesimismul? Cum poti sa ridici capul si sa iti spui singur: Nu fi prost, ai sanse, spune-i ce simti, nu vei trece peste asta, doar ai mai incercat in ultimii ani, nu te lasa dominat de gandurile tale sumbre, nu ai nimic de pierdut? Dar dragostea cum o poti combate? Daca tu ai pretentia de a sti ce e dragostea, cum poti sa ii spui celuilalt ca de fapt nu iubeste? Nu fi ipocrit. In acelasi timp, chiar daca ea nu e a ta, ti-e frica sa nu o pierzi, sa nu pierzi putinul pe care il ai din ea.

Pentru ca probabil creierul meu nu era destul de bine amestecat, s-a purces la amplificarea fenomenului. Toata saptamana trecuta.

Luni m-am intalnit cu Silvia. Datorita faptului ca e suspectata a citi acest blog, nu o sa spun nimic despre ea.

Marti

Miercuri am avut placerea de a fi lasat pe afara vreo doua ore, flamand si nespalat. Asteptand in fata caminului pe unul din colegi, am avut norocul sa ma intalnesc cu Andreea (ochi albastri, hhhhhhhhhot). Aceeasi fata care m-a invitat foarte subtil sa mai trec pe la ei prin modul (mi-e dor de chefurile din anul 2). Mi-a inseninat ziua, si nu numai pentru ca arata extraordinar. A da, si sper sa nu citeasca :)

Joi am fost sa imi iau pachet. Ce mi-a fost dat sa vad? M-am intalnit la maxi taxi cu Dana, o tipa din Galati. Am vorbit de vreo 3-4 ori per total toata viata, insa una din ele a fost pe tren, vreo 4 ore foarte interesante, plus o alta data la care ne-am intins la vorba. E foarte foarte frumoasa si misterioasa, mereu are un zambet enigmatic pe chip si tare-as vrea sa aflu ce se ascunde in spatele lui. Pana sa ma dezmeticesc, i-am luat numarul de telefon, pe care culmea mi l-a si dat. Nici n-am vrut sa i-l cer, dar am facut-o.

Vineri am fost sa depun acte la ING. Am asteptat vreo 20 de minute dar s-a meritat. Fata care m-a ajutat este, cred, mai tanara decat imi imaginez eu ca ar trebui sa fii sa lucrezi cu publicul la o banca. O fata blonda cu ochi foarte frumosi si voce blanda, buze tentante. Am facut-o sa rada de cateva ori si am avut impresia ca as fi putut sa o invit si in oras (chiar daca nu eram cine stie ce atragator, tricou ponosit si barba).

Imi pare rau pentru fata de marti, chiar am uitat cine a fost.

Sunt convins ca nimeni nu o sa inteleaga exact ce-am scris aici si cu atat mai putin de ce am scris asta aici. Cel mai bine e sa nu incercati. In afara de tine (asa face Dina, mereu i se adreseaza Lui cu atata dragalasenie si naturalete, ca mai-mai imi vine sa oftez ca nu sunt eu personajul central al scrierilor ei).