Si nici macar n-am nici un drept. Dar tot o sa mi-o iau de pe suflet, ca e de-a dreptul enervant.
Ca tot omul (sper) infiripez prietenii si le destram. A doua parte se intampla foarte des, dar se intampla inevitabil sa se raceasca o relatie (interumana). Din partea mea, chestia asta se intampla cel mai des din cauza ca nu am timp, adica nu stiu sa mi-l gestionez (nu vreau sa ma pacalesc singur, nu sunt un om important si nici foarte ocupat, doar ca se intampla des sa o ard aiurea).
Pana acum doi ani m-am instalat confortabil intr-o serie de cercuri vicioase. Unele dintre ele legate de persoane pe care le-am refuzat sistematic, dupa care normal ca orice om cu cap n-ar mai fi insistat. Problema e ca nu stiu cum sa ies din aste situatii, pentru ca vreau. Cum sa suni pe cineva sa inviti la o bere, dupa luni/ani? Si apoi ce faci? Tineti legatura, va intalniti din ce in ce mai des? Cum naiba functioneaza chestia astaaaaa?
Exista persoane cu care am fost prieten, dupa care s-a rarit. Persoane care imi citeau blogul. Si nu numai il citeau, erau chiar entuziasmate de el. Deranjant e faptul ca dupa ce am rarit vederile, sau le-am intrerupt total, nu mi-au mai vizitat blogul, ceea ce ma face sa concluzionez ca aprecierile pozitive erau just a bunch of crap si nu voiau decat sa-mi intre in gratii. Si motivul pentru care nu mai trec deloc pe aici e pentru ca vor sa uite/sa ma uite. Nu inteleg de ce ai vrea vreodata sa uiti pe cineva. Oricat de traumatizanta ar fi putut fi cunoasterea unei persoane, ceea ce de cele mai multe ori nu e cazul, de ce ai vrea sa uiti o persoana cu bune si rele, cu propria individualitate, de vreme ce ai fost initial atras de persoana respectiva prin ceva? Si eu sunt profund imperfect, mai mult decat majoritatea, dar imi trece (da, tre s-o lasi asa! si iar te indragesc!) si ajung sa duc dorul celor nemaivazuti de mult, si asa mult as vrea sa strang un om de acolo, unul de dincolo, sa ii adun la un loc si sa se imprieteneasca toti! Vai, ce mi-ar placea!