Se facea ca placeam o fata, pe nume Iulia, superba, cel putin pentru mine era perfecta. Si eram in al noualea cer, pentru ca si ea ma placea pe mine. Imi zambea si eu puteam sa mor chiar acolo, nu imi mai trebuia nimic. Glumeam si ma intelegea, glumea si ma invioram. Nu eram tocmai la fel, insa eram perfecti unul pentru altul. Am si sarutat-o. Dupa doua zile ma gandeam la o relatie pe termen lung si nici macar nu eram impreuna, dar ma subjugase intr-un asemenea fel, incat nu ma puteam gandi la altceva si nu concepeam, dupa doua zile, sa n-o vad si urmatoarele zile, in fiecare zi, pentru tot restul vietii mele.
A doua zi, pe seara, la o masa festiva, intr-un local mare. Eu ii dadeam tarcoale, faceam pe amuzantul ca intotdeauna, incercand sa ii mai fur un zambet... si inca unul, si inca unul. Radiam de fericire, si m-am dus pana la geam. Desi mai erau doua randuri de mese pana unde statea ea, auzeam tot ce se spune la masa unde mai stateau, pe langa Iulia, si cativa prieteni.
Ea zice: "Sper ca Mihai stie ca sunt cu cineva".
Cred ca de fapt n-o sarutasem.
Mi s-a pus un nod in gat, pentru ca imediat a venit si el (pe care il cunosteam si care avea un nume pe care nu il pot spune), a sarutat-o, s-a uitat la mine serios, desi eram departe, si ea s-a uitat, mi-a zambit, dar deja era rece. Eu mi-am inghetat un zambet pe fata si n-am putut sa ii privesc mai mult de 3 secunde, dupa care mi-am intors capul si am ramas cu aceeasi expresie tampa cu privirea undeva in gol, paralela cu geamul, intr-o pozitie caraghioasa, si ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte erau prietenii mei, ceilalti, razand de mine, apoi alarma.

*numele e intamplator