Reflectie in Pipera aflandu-ma

............ si te vor trece fiori pe spate cand te vei gandi la starea asta dupa ce iti revii, intrebandu-te cum ai reusit sa o depasesti......................

nu e o stare grava de depresie, suferinta, cine mai stie cum... doar ca eu chiar ma simt useless

Pai cum sa iti zic, gaseste-ti o slujba la care sa iti placa sa lucrezi, sau sa lucresi pe rpiecte: lucrezi 9 luni pe branci dar ai apoi 3 libere......de-aia ma duc sa fac film :D

*rpiecte = proiecte...scuze

da, suna palpitant rau... 9 luni pe branci! delicios

haida hai! asta este sindromul tanarului angajat! vrea sa fie bagat in seama de sefi, iubit de colegi, din astra. din experienta mea, de-abia dupa vreo 6 luni incepi sa inchegi relatii, sa-ti observe sefii eforturile, stradaniile, ma rog, munca de toate zilele pe care sunt convinsa, cu succes o presteaza si altii, cu o vechime mai mare decat a domniei tale. sfatul meu este sa nu te descurajezi, sa fii sarguincios, tenace, cum vrei tu, sa nu visezi la mariri de salarii peste noapte, din astea. mai e o luna pana la 1 oct, se aduna gasca in camine, sa te tii atunci chefuri si petreceri.
si inca ceva, ca uitam. daca ai timp sa plangi de dorul prietenilor, inseamana ca ai un program lejereanu. cand or sa traga aia de tine, de nspe mii de ori, haide ba si tu la bere, iar tu ai sa le zici pe repeat, nu poci, ca muncesc, sau nu poci, ca-s rupt, nu vreau sa ma-ntalnesc decat cu perna a moale de-acasa, atunci se cheama ca esti super ocupat.
in alta ordine de idei, nu te descuraja, ca lucrurile se aseaza in timp. :-)

ha ha :) mersi de sfat! eventual mediteaz-o si pe sora-ta aia care ar trebui sa munceasca...

mai mihai, acu eu ce sa zic, daca tu ai fi in campul muncii de macar juma de an, nu un an, si i-ai vedea pe aia din jur tandalind, atunci as pricepe sa-i mobilizezi pe altii spre munca.

bine bine, supara-te acuma repede, ia-i ei apararea

cine se trezeste devreme, doarme putin!!!

un mic sfat dupa mult timp: ai nevoie de echilibru si daca nu-l gasesti in Bucuresti cauta-l altundeva. eu am gasit toate motivele posibile sa nu ma intorc sa lucrez vara asta. poate e fuga de realitate dar prefer sa fie asa. am vrut ca asta ultima vacanta sa fie VACANTA si nu concediu si asa am facut. acasa, chiar daca trece timpul super repede macar trece asa cum vreau eu. go home, macar in weekend, la mancarea de acasa si la oamenii dragi de acolo.

i'm sick as a dog :| dar o sa ma duc intr-un week-end ulterior, ca deh, acu restante

Heh, demult au apus vremurile cand aveam trairi d-astea in legatura cu job-ul.
Ai tot timpul din lume sa programezi ordonat, sa te bage sefu in seama etc etc... Take it as it comes :)