Desi logica imi spune ca adevarul complet nu e niciodata bun si ca ar trebui evitat, exact asta imi doresc. Ar trebui sa oprim timpul in loc, sa ne rezervam timp pentru a discuta cu toti oamenii si sa le spunem sincer parerea noastra despre ei. Singura hiba este (cel putin pentru mine) insuficienta cuvintelor: uneori vorbele sunt doar sunete, nu pot exprima ceea ce vrei cu adevarat sa faci cunoscut. Asa ca, mai mult decat adevarul spus, cred ca ar trebui adevarul facut.


Toata lumea sa mearga pe strada si sa sarute pe cine vrea! De cate ori nu am admirat o pereche de buze antrenate in vorbire, cu acele gesturi aproape imperceptibile care le fac incredibil de sexy: o muscatura, o limba trecuta peste; sunt feluri si feluri: buze ce se desfac intr-un zambet larg, cat toata fatza, de-ti vine sa o imbratisezi si sa nu ii dai drumul niciodata; buze carnoase, pline de viatza, pe care vrei sa le musti usor, pana cedeaza; buze mari, lungi, pe suprafata lor iti plimbi incet limba, torturand-o; buze aparent mici, pe care ai vrea sa le lasi sa te devoreze ele, pana cand gurile se contopesc (la infinit, sac!); in fine, buze oarecare, dar care apartin unei persoane deosebite, pe care o doresti cu totul, incepand cu buzele si sfarsindu-se cu mintea. Si de fiecare data cand o vezi, in mintea ta se duce o lupta incredibila, de care nu esti constient, in care te abtii inca o data de la a-i ataca buzele precum conchistadorii atacau teritorii virgine.


Asta am visat eu azi noapte.