Timpul si spatiul sunt relative. Din timpuri stravechi oamenii si-au dorit sa poata calatori in timp; pana in secolul 20 totul era privit ca fictiune, o plasmuire a imaginatiei fara limite a omului.


Albert Einstein a descoperit ca, pe masura ce un obiect se misca mai rapid, timpul se scurge mai incet pentru acesta, astfel se ajunge la o deplasare inainte in timp (time loop). Limita superioara, de neatins, a vitezei este viteza luminii. Pe asta (cred) ca s-a bazat teoria relativitatii lui Einstein, cum ca timpul si spatiul sunt relative - nu am citit niciodata detalii despre teoria generala a relativitatii, desi mi se pare fascinanta.


Asa... si in zilele noastre, calatoria in timp nu mai e asa science fiction pe cat se parea, ci mai degraba e o chestiune de timp si de progres al stiintei. Pentru a pasi inainte in timp, este nevoie de calatorii la viteze foarte mari, apropiindu-se de viteza luminii. Similar (desi nu am inteles cum) pentru a calatori inapoi in timp, e necesar ca limita (teoretic) de neatins a vitezei luminii trebuie depasita, astfel timpul se va scurge invers (?).


Cele mai mari viteze pe care omul le poate atinge sunt de 20 km/secunda (NASA are in proiecte nave de asemenea viteze, deci practic inca nu se pot atinge). Totusi, nu e nici pe departe destul. Problema cu atingerea unor viteze comparabile cu a luminii este existenta acceleratiei gravitationale: cu cat viteza e mai mare, cu atat masa e mai mare, si astfel gravitatia e mai puternica. La viteze apropiindu-se de 300.000 m/secunda gravitatia ar zdrobi orice corp calatorind astfel. So, care e solutia?


Se pare ca solutia o constituie gaurile de vierme, despre care chiar nu stiu nimic, asa ca ma opresc.