Obviously I'z not the king of cooks. Dar având în vedere situaţia în care mă aflu şi discursul lui Jamie Oliver, cred că mă descurc mai bine decât milioane de americani, cu tot cu stindardul lor erect de viaţă.
Cât timp am avut condiţiile ideale de gătit a.k.a. a gourmand's dream, nu le-am exploatat cum aş fi putut. Plite oale palete răzătoare hotă spaţiu cât cuprinde, doar că m-a dus un pic capul şi n-am luat calea către excesul de experimente culinare; dacă aş fi făcut-o, acum nu mai eram aici, nu mai aveam nici un sfanţ. Credeam că mâncarea în piaţă e mai ieftină, de unde, tot în supermarket te duci să cumperi carne, fructe şi legume. La greci şi turci încă nu am ajuns, din păcate, dar nimic nu e pierdut (mereu îmi spun asta, mai e timp, mai e timp).
Acum am două plite. Aş putea să gătesc şi la ochiuri cu gaz, dar prefer intimitatea. Am găsit cu foarte mult noroc un magazin cu ustensile de bucătărie mai ieftine ca în Ro, I shit you not. Aşa că m-am înarmat cu o oală de ciorbă şi o cratiţă pentru orezuri şi chestii, urmează vremuri grele - v-am zis că în Olanda se poate mânca de 100 euro pe lună? Numai săvrei fii obligat.
Am observat că am nevoie de indicaţii o singură dată. Multe ciorbe sunt esenţial la fel, dar de fiecare dată când schimb carnea o întreb pe maică-mea cum se face. De perişoare? Dar cea de văcuţă? Ciorbă de legume? Cum se fac tăiţeii? etc. După prima dată, totul devine extrem de familiar şi chiar plăcut, e mişto să te simţi ca o gospodină din anii 70. Surprinzător sau poate nu e faptul că aproape mereu uit să pun câte ceva, sare, ulei, ţelină uscată, etc, dar fac un spinoff şi spun că am schimbat reţeta.
Singura mea problemă culinară e limitarea, parţial de ustensile parţial de istorie. De imaginaţie nu-mi fac griji, am cărţi de bucate să-mi ajungă o viaţă şi urmăresc destule bloguri relevante. Însă faptul că am fost pretenţios la mâncare când eram mic îmi aminteşte de un pumn de mâncăruri ciclic, ciorbă, orez, cartofi prăjiţi, mazăre, salată de cartofi, piure, adaugă diverse cărnuri şi aia e. Nu e vina mea, am avut hepatită când eram mic. Ce-am reuşit să introduc în cercul ăsta vicios sunt paste, dulciuri (care nu se pun)... şi cam atât, să fiu al naibii.
Din păcate nu deţin aragaz, ceea ce nu ar trebui să mă afecteze prea tare pentru că am trăit 3 luni fără ochiuri, aragaz ORI frigider, la sfârşitul celor 5 ani glorioşi de facultate. Dacă am supravieţuit atunci, o să trec peste orice aici. Numai bani să fie.
Cât timp am avut condiţiile ideale de gătit a.k.a. a gourmand's dream, nu le-am exploatat cum aş fi putut. Plite oale palete răzătoare hotă spaţiu cât cuprinde, doar că m-a dus un pic capul şi n-am luat calea către excesul de experimente culinare; dacă aş fi făcut-o, acum nu mai eram aici, nu mai aveam nici un sfanţ. Credeam că mâncarea în piaţă e mai ieftină, de unde, tot în supermarket te duci să cumperi carne, fructe şi legume. La greci şi turci încă nu am ajuns, din păcate, dar nimic nu e pierdut (mereu îmi spun asta, mai e timp, mai e timp).
Acum am două plite. Aş putea să gătesc şi la ochiuri cu gaz, dar prefer intimitatea. Am găsit cu foarte mult noroc un magazin cu ustensile de bucătărie mai ieftine ca în Ro, I shit you not. Aşa că m-am înarmat cu o oală de ciorbă şi o cratiţă pentru orezuri şi chestii, urmează vremuri grele - v-am zis că în Olanda se poate mânca de 100 euro pe lună? Numai să
Am observat că am nevoie de indicaţii o singură dată. Multe ciorbe sunt esenţial la fel, dar de fiecare dată când schimb carnea o întreb pe maică-mea cum se face. De perişoare? Dar cea de văcuţă? Ciorbă de legume? Cum se fac tăiţeii? etc. După prima dată, totul devine extrem de familiar şi chiar plăcut, e mişto să te simţi ca o gospodină din anii 70. Surprinzător sau poate nu e faptul că aproape mereu uit să pun câte ceva, sare, ulei, ţelină uscată, etc, dar fac un spinoff şi spun că am schimbat reţeta.
Singura mea problemă culinară e limitarea, parţial de ustensile parţial de istorie. De imaginaţie nu-mi fac griji, am cărţi de bucate să-mi ajungă o viaţă şi urmăresc destule bloguri relevante. Însă faptul că am fost pretenţios la mâncare când eram mic îmi aminteşte de un pumn de mâncăruri ciclic, ciorbă, orez, cartofi prăjiţi, mazăre, salată de cartofi, piure, adaugă diverse cărnuri şi aia e. Nu e vina mea, am avut hepatită când eram mic. Ce-am reuşit să introduc în cercul ăsta vicios sunt paste, dulciuri (care nu se pun)... şi cam atât, să fiu al naibii.
Din păcate nu deţin aragaz, ceea ce nu ar trebui să mă afecteze prea tare pentru că am trăit 3 luni fără ochiuri, aragaz ORI frigider, la sfârşitul celor 5 ani glorioşi de facultate. Dacă am supravieţuit atunci, o să trec peste orice aici. Numai bani să fie.
2 Responses to CooKing
Am luat si eu cateva carti de la Jurnalul cu retetele lui Jamie Oliver, dar am renuntat. Tipu' foloseste unele chestii care nu prea se gasesc la noi (gen sparanghel) si sincer... nu mi se par asa gustoase :)). Si mai trebuie sa ai si simt gastronomic, de care duc lipsa.
nu, nu carti de bucatari celebri. dar carti de incepatori si pentru publicul larg am. de Jamie Oliver ziceam ca a avut un discurs destul de puternic cand a primit premiul de la TED
J.Oliver gateste sanatos, nu se impaca foarte mult cu gastronomia romaneasca :)
Something to say?