Ce-mi place mie cuvantul asta. E ca o floare (d'oh). Si e cu atat mai frumos cu cat se intampla. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Se intampla, e palpabil, precum Fat Frumos care crestea intr-o zi cat altii intr-un an, asa cresc eu intr-o luna cat eu in alti ani.
Mi s-a sugerat discret: nu-ti mai plange de mila, sau de ce esti singuratic, cand ai atatea de oferit, sau cvasi-complimente de gen: incredibil cat de bine se reflecta gandurile mele in spusele tale. Am tacut la fiecare, eu suport critici mai bine decat se asteapta oricine, chiar si complimente!
Hai mai bine sa traim, sa nu mai dam atata importanta lucrurilor scrise. Scrisul e pentru cine nu poate sa faca.
Ce voiam sa zic de fapt e ca am inceput sa mananc pizza. Cea mai banala dintre banalitati. Ma amuz deja cum ai ajuns pana aici cu cititul si totul era de la o pizza amarata.