Unirii, ora 16. Imi facusem un plan (nu prea) bine pus la punct pentru cum voi proceda. Totul s-a dus pe apa sambetei, normal. N-am gasit centrul de radiografiere decat dupa plimbari dus intors prin spate.
Acolo am scapat suspect de repede. Ati fost vreodata la Medident la Unirii? Incredibil cum poate exista asa ceva in Romania. Te intampina o doamna draguta la intrare, o asistenta, care iti spune cu politete tot ce vrei sa stii, te indruma spre locul potrivit. Radiografia propriu-zisa dureaza 20 de secunde si rezultatele le primesti in alte 5 minute. Genial. Sa va duceti.
Urmatoarea bifa pe lista era cartea pentru domnisoara indragostita. Dupa care m-am grabit acasa, nu cumva sa pierd trenul. Desi am ajuns tarziu, am mai stat 5 minute pe net si inca 10 le-am pierdut facand restul de bagaj. Apoi 5 minute sunand la diverse firme de taximetrie care nu aveau nimic sa-mi ofere, asta in timp ce 2 taxiuri stateau bine mersi peste strada.
Long story short, am pierdut trenul! Pentru prima data, am pierdut un tren (si ultima data).
Voi puteti sa-i spuneti incapatanare, inconstienta, cum vreti voi, dar voiam neaparat sa plec si sa nu ma mai intorc la camin cu cele doua bagaje voluminoase. Am apelat la mai multi galateni, am primit doar 2 piste false dupa care am abandonat ideea unei iesiri onorabile din impas. Imi ramasese o singura optiune, tren pana in Buzau si legatura in Galati.