Un individ imi cere un foc. Ii spun ca nu am. Nu am nici tigara pe care o vrea. Imi zice ca tot cauta din vagon in vagon. Pleaca inainte si se intoarce in cateva minute. Intreaba acelasi lucru si se invita singur inauntru. Vorbeste destul de corect pentru un betiv, doar ca repeta fiecare fraza de 4-5 ori. Nu mai scap de el. Incep sa devin agresiv si ii spun sa iasa dracului afara. A plecat cu putin timp inainte sa pierd controlul de tot. Imi spune la iesire ca am "probleme de comunicare, bucuresteanule". Apoi aflu ca sunt singur in tot vagonul. Incepe sa ma cuprinda teama si merg in urmatorul, unde gasesc intr-un compartiment un cuplu. Aici ma simt mai in siguranta.

Mor de foame. M-am intors cu 6000 de lei in buzunar. Nu am de baut sau de mancare. Incep sa adun maruntisul lui Alex de pe masa. Vreau neaparat sa gasesc destui bani cat sa iau o Cola si o paine. 5,8 lei sunt greu de gasit. Iau monede de 1000 si de 500 de peste tot: sub piciorul mesei, pusi pentru echilibrare, de pe biroul lui Marian, gasesc cateva de 500 si pe biroul meu, lipite de magnet, pe jos sub birou, in baie e o moneda de mult pe jos, sub biroul lui Alex iar, printre firmituri. Maximul pe care il puteam obtine era 59.000 lei. Am luat fix cat aveam nevoie si am mers cu tot maruntul in mana. Am ce bea pana maine.

Am renuntat la a lua antibioticele, sau mai bine zis le-am amanat pana luni (sau asa credeam) ca sa pot sa beau. Se pare ca decizia nu a fost de bun augur, ma simt ca dupa o lupta crancena, sleit de puteri si lipsit de orice vointa de a trai. Probabil am nevoie de un somn bun si o duminica relaxanta, cu Apropo Tv si cel putin o persoana care sa imi spuna un lucru bun despre mine - nu mai vreau sa fiu mereu buba.

Oare sunt mereu buba?