Cand eram mic, nu aveam nici o grija din lume. Si nu ma refer acum la bani, mancare, chiria caminului, chestii de-astea. Au aparut mii de griji. Nici o problema. If I may.... "Jesse: Maybe what I'm saying is, is the world might be evolving the way a person evolves. Right? Like, I mean, me for example. Am I getting worse? Am I improving? I don't know. When I was younger, I was healthier, but I was, uh, whacked with insecurity, you know? Now I'm older and my problems are deeper, but I'm more equipped to handle them"
Dar. Eram liber, mai ales psihic. Toata viata mea imi aduc aminte ca eram disperat dupa dulciuri, eram cel care lingea castronul dupa ce se turna compozitia in tava (negrese, da?!). O bateam pe maica-mea la cap sa-mi faca prajituri tot timpul si de ziua mea nu aveam nevoie decat de un tort cu ciocolata si eram fericit. Si iata-ma cum sunt ultimul care ajunge la masa cu prajituri, nici macar nu mi-a fost greu sa ma abtin pana acum si nici nu dau dovada de un entuziasm deosebit. M-am plafonat. Nici nu mai conteaza motivele, poate sunt mai multe decat as putea eu sa numar, poate de fapt imi imaginez asa paranoic cum (nu) ma stie lumea.
Toata perioada adolescentei si inca din presupusa maturitate am fost gurmand. Nu gurmand in sensul de "mananc orice", ci genul care mananca tot, oricat mi-ai pune in farfurie, nu ma las batut si uneori bagam in mine aberant de mult, dimineata, seara, noaptea, cand prindeam! Acum sunt la o pseudo-perpetua cura de slabire... ma simt vinovat daca mananc seara. E o evolutie oarecum fireasca, presupun... dar e al naibii de trist.
Cand eram mic era doar joaca. Majoritatea cu baietii dar ne jucam si cu apa, acolo neaparat erau incluse si fetele. Si n-aveam nici o treaba cu ele, erau ca orice alti parteneri de joaca. Apoi a venit adolescenta, in care nu stiu cum naiba se intampla sa nu te mai poti gandi la fete ca la un alt om, ci doar ca la un om de sex diferit. Pe care trebuie sa il ai si tu :D. Apoi cresti si mai mult, relatii, chestii complexe, nene... tre sa faci compromisuri, daca esti vesnic celibatar se intreaba lumea ce-i cu tine, daca nu poti sa pastrezi o relatie te fac imatur, te indoaie regulile societatii, un amalgam de idei din care rasar o fosila de cavalerism, un strop de frustrare masculina in fata feminismului emerging (inca) al femeilor, la mine sau la tine, nu ma culc cu el azi ca poate maine pleaca la alta, as mai sta cu ea pentru sex da' imi face una ochi dulci, frate, cum sa-i propui o relatie de fuck buddies, pot exista prietenii intre sexe fara alte interese?, si muuuulte alte cacaturi de-astea. Daca n-as lua mai totul in deradere, nu mi-ar placea.
Cum zice Dana: in the end we are all alone.