As fi vrut sa le presez, sa le pun in singura mea carte la care de altfel tin foarte mult, sa le pastrez acolo pana as fi luat cealalta carte si apoi sa le dau impreuna.
Imi vin in minte cateva exemple de cupluri care rezista testului timpului. Cateva sunt de varsta mea. Si imi pica inevitabil intrebarea: cum? Cum reusesc ei si eu nu pot? Ar fi mult prea trist sa o faca doar din comoditate. Sa ramana impreuna doar pentru ca e la indemana, doar de frica de a fi singuri. Asta se instaureaza abia dupa ce ai intrat bine in paine, cand ti-e greu sa iti amintesti cum era sa fii burlac, holtei, disponibil, zi-i cum vrei. Dar ei cum au rezistat? Dintotdeauna i-am stiut singuri, nu i-am mai vazut inainte cu altcineva. Dintr-o data te trezesti ca se cupleaza. Inca un moment de neatentie si oamenii astia sunt deja impreuna de un an. Poate de doi. Te uiti la ei: nimic mai firesc. Cum reusesc? De exemplu, cu ea ai fost si tu, cum de nu esti tu in locul lui? Ah da, pentru ca ai fost sucit si ai abandonat tu. Cred ca e un melanj: compromisuri cat cuprinde, efort psihic, nevoia de siguranta si multa autosugestie. E chiar trist daca te gandesti un pic, dar presupun ca apropierea spirituala compenseaza de la un anumit punct incolo.

Ea. E frumoasa, n-am sa mint. Ma enerveaza des. Scoate misoginul din mine uneori, desi stiu ca va fi diluat de sarcasm si intr-un final vom rade amandoi de cat de caraghios suna. Ea accepta bani de la mine si nu protesteaza, ma lasa sa ma joc de-a cavalerul dar in acelasi timp gaseste momentul ideal sa ma cinsteasca ea pe mine si sa nu protestez eu - ceea ce e greu, va asigur eu! Neaparat are telefon pe Orange. Ii place cand imi poarta hainele si mie imi place mirosul pe care il lasa pe ele: prelungeste viata lor cu cateva zile (pana la spalare). Nu-i e frica de apa si nu are fundul mare, nici corpul disproportionat. Nu se intampla niciodata sa fie surprinsa neplacut de nebunii de-ale mele; chiar daca nu le-am dat curs mai niciodata, nu voi fi eu niciodata cel care zice primul: Hai sa ne luam rucsacu si sa plecam spre vest, prin Budapesta. Neaparat vine sa ma viziteze in Pipera si deloc nu stramba din nas. Nu ma intreaba Si cand pleci? atunci cand abia am ajuns. Nu comenteaza daca ma tund zero pentru ca ma place pe mine, nu pe parul meu. Sta la masaj, devine cobai chiar pentru ca eu sunt autodidact in ale masajului. Ma motiveaza sa slabesc - si inca ce ma mai motiveaza, o Doamne! Mereu e defazata cu 90 de grade muzical vorbind, dar discutiile in contradictoriu nu fac decat bine... pentru ca eu cedez :|. Nu e un spirit prea artistic, pt ca m-as simti neincadrat in peisaj. Nu ma tine de mana pe strada si nu ma pupa ca sa isi marcheze teritoriul, ci pentru ca vrea. Stie unde joaca Henry, ce sunt alea Wolffmorgenthaller si vorbeste lolspeak :D. Nu scrie cu greseeeeeeeli. Umbla in adidasi. Injura la meciurile de fotbal. Imi da palme peste cap (nu degeaba!). Bea cola doar ca sa nu mai am eu ce bea si sa ma las (ohohohooo self sacrifice). Si, frate, nu se mai termina postul asta odata?