Zgribulit, dar cu castile in urechi, m-am intors de la pseudosesiunea de invatat hotarat sa-mi iau o pauza (bine)meritata. Arunc repede o privire la reader, vad roblogfest a inceput, 350 de inscrisi intr-o ora or so, eh, moving on (chiar, uite ce misto).
Apoi cu alura mea de misterios semi-sexy, imbracat semi-elegant si cu un pic de creasta, ma indrept spre libraria unde stiam ca tre sa primeasca mult cautata On the road - Kerouac. Ceata de nu vedeai la 5 metri. Idilic, as putea spune.
In centru e mereu frumos, chiar daca sunt constructii si trebuie sa improvizezi doua sensuri de trotuar printr-un dedesubt de schela de-aia... stiti voi... Victoriei in particular e chiar mandria Bucurestiului, chiar daca n-are trotuare drepte.
Pas alergator spre libraria Anthony Frost, mica si cu titluri in engleza. Inchidea la 8 (sau poate la 7?) dar eu am ajuns putin dupa 20. Dezamagit am vazut semnul de inchis, dar inauntru forfota. Unul din tipi mi-a facut cu mana sa intru. Erau in jur de 10 oameni care forfoteau de zor.
"A, da, abia am primit-o, cu tine am vorbit si saptamana trecuta, nu?".
Am inceput sa zambesc precum un copil mic si mi-am pastrat ranjetul si pana acum. M-a pus sa aleg intre doua editii. Mi-a placut la nebunie de toti oamenii aia care faceau asta cu un chip luminat, catalogau carti, puneau etichete, coduri de bare, rasfoiau si radeau. M-am gandit ca astia sunt cei mai frumosi oameni din lume, calmi, senini si mai mult ca siguri foarte placuti. Oare pentru ca citesc mult? Nu stiu, dar acum imi doresc sa fiu librar. Sau macar asistent. Si sigur voi mai trece pe acolo si voi mai zambi. Multumesc coautoarei acestui blog pentru recomandare.
Maine examen, whoohoo.