Mâna sus cine se simte la fel! Ridicați atâtea degete câte lucruri vă fac să vă simțiți trecut(ă) de tinerețe - și dacă bagă careva posturi tematice 9gag, și-o ia pe coajă!
 Și-acum, lista mea. Să nu prind pe careva că râde.
 
 Eu iau vitamine. Vreo 3 tipuri, la care se adaugă ulei de pește (un pont binevenit de la UrbanDelice) și glucozamină (un altul de la Irina). Chestiile astea țin sub control deficiențele mele și bolile care cu siguranță ar apărea altfel, plus că îmi salvează articulațiile de la a se face praf. Așa de tânăr... :-<
 
 Mai alerg on and off. De când m-am apucat serios am descoperit că nu mai e joacă de copii ca-n tinerețe, acum chiar trebuie să mă încălzesc bine de tot altfel șchiopătez 3 zile după aia, în funcție de cât de repede alerg și cât de puțin antrenament am. Mi s-a întâmplat să fug după un tramvai la o zi după un alergat mai intens și simțeam că picioarele-mi sunt de porțelan și se pot sparge în orice moment. Funnily enough, chestia asta se întâmplă în 90% din cazuri doar cu piciorul drept.
 
 În curând o să termin masterul. Zic în curând, vreau să spun în 6 luni și sper că nu mai târziu de 7. Cursuri nu mai fac de anul trecut, deja mi s-a făcut dor de ele. Atenție, mi s-a făcut dor de cursuri, mai precis de partea cu învățatul și proiectele! Și partea cea mai sumbră din toată treaba asta e că acum îmi scriu teza și am același sentiment ca acum 3 ani, când totul după licență era în ceață, și nu genul ăla de ceață în care poți să joci de-a v-ați ascunselea (?), ci ca atunci când ești pe autostradă și dintr-o dată se lasă o ceață gri în jurul tău și ai un copil pe bancheta din spate (posibil cea mai lungă și inutilă analogie folosită ever aicișa). Enough said. 
 De fapt, singura diferență între ce era acu 3 ani și acum constă într-un fel de bucurie speriată pe care o simt gândindu-mă la anul viitor, când foarte probabil voi avea un job care se plătește bine - bucurie pentru lucrurile mișto pe care o să le învăț (not to mention siguranța financiară) și frică de tot procesul de angajare și posibilă dezamăgire profesională (25% șanse, zic eu).
 
 La 2* de ani, am început să mă gândesc la familie. Nu că aș vrea, dar dacă eu nu vreau, rămân singur și toate sunt luate. E un pericol real și nu vreau să mă trezesc cu cel mai mare regret ever. Așa că, fetelor, trimiteți un email cu CV-ul emoțional și o poză recentă la adresa de email. Despre mine spun doar că am gene bune.
 
 Că tot veni vorba, părinții mei îmbătrânesc. Sincer vă zic că nu prea se vede fizic, mama parcă arată mai tânără, doar lui tata îi dau perii albi (cred că acum i-au depășit pe cei bruneți) și tot el se comportă cam bătrânesc în ultima vreme, mai ales de când a atins borna.

 În aprilie mă duc iar la nuntă. A treia în ultimii 3 ani, aș zice că am fost scutit până acum de prieteni cu intenții dubioase de-astea, dar nu vreau să lansez o provocare karmei. Ceva îmi spune că n-am de ales și de la anul o să se sextupleze. Nu mai e mult și o să fiu invitat la vreo nuntă a vreunei foste.
 
 Last but not least, cea mai tangibilă măsură a înaintării în vârstă e că nu mă mai încadrez la categoria Youth nici pe trenuri, nici pe autocare, nimic :( Data de expirare e aproape băăă! Luați acum până nu se strică.