Fiind un do-er care nu face nimic în majoritatea timpului, ideea de concert se pliază de minune pe stilul meu, de vreme ce cluburile sunt prea agresive şi barurile prea pasive. Una din rezoluţiile mele generale pentru viaţă e "go to as many concerts as possible", lucru enervant pentru voi inginerii care vreţi numere exacte sau măcar o cuantificare aproximativă.
 
 După cum nu ştiţi, anul asta am dat de ceva bani şi am decis să mă răsfăţ cu muzică live. În caz că nu aveţi cont, Songkick e un site perfect pentru vânătorii de concerte, unde tu doar introduci artiştii/cluburile/oraşele de care eşti interesat şi îţi raportează toate concertele care au loc. Înarmat cu asta, am început cu tupeu anul: Florence and The Machine, Skunk Anansie, Maroon 5/Sara Bareilles, Hercules and Love Affair + Aeroplane, Aeroplane again, The Black Keys, Faithless, DJ Shadow, The Kooks, Arcade Fire, Beirut, Pitch Festival, George Michael, Grinderman, iar dacă uit ceva înseamnă că nu mi-am dorit destul de mult să merg la ele.
 
 Here's the catch. La toate astea am vrut să merg, dar într-un final am ajuns la Hercules and Love Affair + Aeroplane, Faithless, DJ Shadow şi atât. Am vrut să prind pe Aeroplane încă o dată când mixa în Haga, dar munceam în seara aia şi mi-am spus că mai bine economisesc banii decât să văd acelaşi artist de două ori în mai puţin de 2 luni. Am greşit. Dacă aveţi vreodată ocazia, mergeţi să-l vedeţi pe Aeroplane, e noul Fatboy Slim. Povestea cu Faithless cred că o ştiţi.
 
 De ce nu am mers la celelalte concerte, ziceţi? Pentru că sunt o panaramă de om şi cu ocazia asta puteţi observa efectele extrem de nocive ale procrastinării. Deşi îmi doresc să fi mers la fiecare din show-urile de mai sus, pentru unele chiar nu eram aşa convins. Îmi pare rău de Skunk Anansie după ce-am auzit că au rupt la Bestfest (unde btw am câştigat bilet, go figure, de-aia nu am noroc în dragoste), îmi pare foarte rău de Sara Bareilles, care era opening act pentru Maroon 5. Black Keys, la fel, era un amalgam de "trebuie să muncesc" şi "să mă duc singur?" care mi-a omorât cheful. Cât despre George Michael, pe cât mi-aş dori să-l văd, biletele sunt ~80 €. Nuff said.
 
 Am fost atât de entuziasmat când am auzit de concertele Kooks şi Beirut, plus kind-of-entuziasmat şi de Arcade Fire, concerte care se desfăşurau în iunie-august-iulie, ce doze potrivite, n-aţi zice? Unul pe lună, o investiţie de viitor, pentru că cine n-ar vrea să plătească 30 euro pentru concertul unor viitori posibili clasici ai muzicii? Am calculat şi mi-a dat cu minus, pentru că biletele la The Kooks s-au vândut, se pare, în 2h de la punerea în vânzare. Isteţimea nu se termină aici.  Câteva săptămâni mai târziu, încrezător că un spectacol în august nu ar putea fi sold out aşa curând, mă uit de curiozitate la concertul Beirut care, ghici ce. O săptămână mai târziu şi biletele la Arcade Fire se epuizaseră. 
 
 De-atunci ai putea spune că m-am învăţat minte. Am început să urmăresc promoteri de concerte şi festivaluri pe twitter şi am aflat cu bucurie că The Kooks se întorc în noiembrie. Mi-am notat ziua şi ora la care se lansează presale-ul şi am fost treaz la ora aceea fragedă care este 10 dimineaţa, ca să cumpăr. Am cumpărat biletele şi pot să mă laud că voi merge să-i văd, preferabil cu cineva căruia îi plac la fel de mult. La cum evoluează lucrurile, în 5 luni nici o fată nu va mai vrea să aibă de-a face cu mine, aşa că mă duc cu un dude (sau pun biletul la licitaţie şi cine îl câştigă trebuie să îndure un date cu mine şi orice alte activităţi au mai  fost licitate).
 
 M-am învăţat minte? Poate nu. Festivalul Pitch, ce are loc weekendul ăsta, la care aș fi putut să-i văd pe Chromeo şi Buraka Som Sistema, şi-a terminat biletele pentru ziua de sâmbătă cu o zi înainte să vreau eu să cumpăr. Am avut săptămâni, chiar luni de zile la dispoziţie, dar eu mi-am tot spus: Neah, e un festival, nu are cum să se epuizeze. Am aşteptat până cu 3 zile înainte şi am primit exact ce am meritat.
 
 Mulţumesc, soartă! (pentru celelalte, nu pentru asta, concertele sunt o nimica toată)