Şi mă uitam eu odată pe la 4 dimineaţa pe Facebook la profilul unei gagici, right, nimic neobişnuit, iar eu fiind photo whore mă îmbăiam în cele 100 poze cu tipa brunetă cu ochelari, un fel de nerdvana meets geektopia, I mean this girl has it all, şi nu mă refer la dimensiuni de model. Nu că ar conta, dar mă uit să văd vreun status, dau de familie. Descopăr că fratele ei este un tip pe care l-am cunoscut o singură dată, dar n-am să uit niciodată faţa lui. Mergând într-o zi la şcoală spre liceu, printre blocuri aşa cum trebuia să o luăm, în faţa mea e un alt copil de la şcoala noastră, fiind acostat de un grup de ţigănaşi (cu ei am mai multe poveşti, nici una frumoasă). Într-un moment de disperare, tipul s-a repezit la mine cu un zâmbet mare pe faţă, prefăcându-se că mă cunoaşte, doar ca să scape de şatra ce mai avea puţin şi-l sălta de toată încrederea de sine pentru restul vieţii lui. Acuş, eu eram departe de un dur, dar aveam de pe-atunci privirea piezişă şi ofc elevaţia, aşa că de-ai lui Connect-r ne-au lăsat ghiulurile în ziua aia. Faţa lui în acele 5 minute a trecut de la o groază amestecată cu confuzie, gen "I got lost in a cave, turns out it's the one from the Descent", până la uşurare şi chiar veselie (pentru referinţe vezi Caddyshack). Nici nu cred că am făcut cunoştinţă, dar am tot înclinat din capete pe hol tot liceul după aia.
Fato, ştiu că nu mă cunoşti, dar te iubex! De tot! Aşteaptă-mă! (mai am doar 8 ani până termin ratele)