Pentru că mi-e lene să mai scriu chestii de însemnătate, încep să fac topuri care mai de care, şi încep cu unul chiar decent: cele mai bune albume ever *de pe calculatorul meu*pe care le-am ascultat integral*.
 
 Regulile sunt simple: mai jos se află albumele care m-au impresionat în întregime sau pe-aproape, fără a suferi de boala comună majorităţii artiştilor care scot albume cu unul-două-trei hituri şi restul 10 sunt melodii banale. Şi, cel mai important, albume pe care, în majoritate, încă le ascult cu plăcere (cu mici excepţii, la unele chiar am făcut supradoză la un moment dat).
 
 Înainte de toate trebuie menţionat că unele formaţii sunt foarte mişto, într-atât de mişto încât foarte multele lor piese bestiale se întind pe multe albume şi mulţi ani, fără a putea alege un singur album reprezentativ şi care să iasă în evidenţă faţă de celelalte. Pentru a nu le face o nedreptate, le menţionez ca fiind Placebo, Daft Punk, Chemical Brothers, Coldplay, Faithless, Martin Solveig (ale cărui Hedonist şi So Far sunt bestiale), MJ, RHCP (cu 3 albume de legendă în 3 ani, Californication, By The Way, Stadium Arcadium), de ce nu Robbie, un pic de Şuie Paparude, Killers sau Prodigy!
 Să trecem la treabă.

 10.  Arcade Fire - The Surburbs
 
 Auzeam multe despre Arcade Fire, printre care cea mai absurd de autoritară voce era cea a lui Kanye West care le lăuda albumul. Mie îmi pare foarte bine închegat, nefiind gândit ca un album cu câteva hituri şi restul de umplutură. Singurul motiv pentru care nu am ascultat mai mult e că playerul meu se împiedică înainte de piesele de pe albumul ăsta, fiind incodate la 320 kbps.
 
 9. Roisin Murphy - Overpowered
 
 Cool chick, batsh*t crazy live shows (but awesome as well). Foarte catchy cu totul, am fost la concert şi n-am fost dezamăgit.
 


8. The Ting Tings - We Started Nothing
 
 Băi, îmi pare rău de tot că am prins abia sfârşitul la concertul lor de la Bestfest, aşa dau eu cu piciorul ocaziilor. Surprinzător cum poţi să te bâţâi pe refrene precum: That's not my name sau Shut Up and Let Me Go. Citez: joy-gasm.

 7. The Zutons - Who killed the Zutons
 
 Marturiesc că nu ştiu cine sunt Zutons şi nici de unde am albumul ăsta sau de când, dar l-am descoperit treptat şi îmi sună precum un amestec de Kooks şi Arcade Fire, un brit madness amestecat cu o voce surprinzător de matură. Desi acum cand m-am interesat se mentioneaza cuvinte precum psychedelic, cartoon si punk unul dupa altul. 


 6. Florence and The Machine - Lungs
 
 Mi-e greu să-i dau doar locul 6, dar e destul de recent şi recunosc că e unul din albumele de care am supradozat, aşa că a mai căzut câteva locuri. Dar Florence e lejer în top 5 cele mai bune voci feminine (Madonna cine?)
 
 5. Evanescence - Fallen
 
 Album pe care l-am ascultat la un moment dat, mi s-a făcut rău, am vărsat şi am continuat să bag în mine. N-are rost să pretind altceva, e din cauza solistei, piese ca My Immortal şi Hello îmi dau fiori la orice oră.
 


 4. The Kooks - Konk
 
 Cel mai tare britrock/pop, peste Killers sau Arctic Monkeys. Am vrut bilete pentru 9 iunie în Amsterdam, am primit una peste bot pentru naivitatea mea, crezând că poţi să prinzi bilete la 8 ore după ce s-au pus în vânzare. N-am sa ascult Always Where I Need To Be prea curând live. :-<
 
 3. Santana - All that I am
 
 Le ştiţi şi voi, piesele ieşeau ca hituri una după alta, mă întrebam eu: mă, cât de mare e albumul ăsta? Cu excepţia a 4 piese, toate sunt featuring. Şi totuşi cele mai tari piese sunt cele "autohtone", fără nume mari, gen Hermes.
 
 2. Kate Nash - Made of bricks
 
 Un album caraghios, amuzant, geeky, hipsterish, versuri unice și sincere. Dacă zice careva că e un album girly îşi ia una peste bot (şi nu mă refer la o palmă).



1. Morcheeba  - Charango
 
 Chiar dacă au multe albume geniale, trebuie neapărat să menţionez Charango, album instrumental; felul meu de a asculta muzică e printre cele mai haotice pe care le ştiu, skip după skip după skip pe fundal de shuffle, dar o piesă de pe Charango mă prinde de la primele acorduri; un album simplu, rezonant, calm şi antrenant în acelaşi timp. În mod ciudat, nu am ascultat nimic fără Skye în componenţa formaţiei.